Gingășie

Toți ne oprim să admirăm gingășia pruncilor. Vrem să ne zâmbească, să ne cuprindă cu mânuțele lor, vrem să ne cufundăm în strălucirea ochilor lor. Chiar și atunci când încep să plângă au o gingășie care-ți sfâșie inima și nu te lasă nepăsător: trebuie să acționezi, să faci ceva pentru a-i liniști. Apoi pruncii cresc…și totul pare să se schimbe!

Înaintea lui Dumnezeu, noi rămânem prunci pentru totdeauna. Niciodată nu ne va lăsa să plângem fără să facă ceva pentru noi, fără să intervină pentru noi. Suntem noi cei care trebuie să înțelegem modul său de a interveni, gingășia sa, „plăcerile iubirii” pe care ni le oferă în mii de feluri. Sfântul preot Pius (Padre Pio) ne ajută să înțelegem căile prin care Domnul poartă sufletul și viața noastră spre maturitate. Atunci când Dumnezeu se apropie de noi pentru a ne îmbrățișa, cred că are privirea gingașă a unei mame, dar mâinile sunt cele ale unui tată, mâinile celui care lucrează încă de la întemeierea lumii pentru binele nostru (cf. In 5,17). Tocmai de aceea atingerile sale par dure, par gata să ne doboare, ne zdruncină. Însă prin privirea sa ne transmite toată liniștea de care avem nevoie pentru a înainta pe drumul vieții. Dumnezeu nu ne atinge fără să ne privească sufletul, fără să ne șoptească: „Nu te teme!”. El știe cât putem suporta și nu va îngădui să fim încercați peste puterile noastre: „Dumnezeu este credincios: el nu va permite să fiți ispitiți peste ceea ce puteți, însă o dată cu ispita vă va da și o ieșire ca să o puteți îndura” (1Cor 10,13).

Iată un fragment din Scrisorile sfântului Pius de Pietrelcina, preot

(Editio 1994: II, 87-90, nr. 8)
Pietrele edificiului etern

Divinul Constructor își pregătește pietrele cu care să construiască edificiul etern, caută să pregătească pie­trele cu care are de gând să construiască edificiul etern printr-o purificare mântuitoare și atentă, prin lovituri repetate de daltă, așa încât preablânda noastră mamă, sfânta Biserică Catolică, să cânte imnul oficiului sfin­țirii Bisericii. Și așa este într-adevăr.
Orice suflet destinat gloriei veșnice poate să se defi­nească foarte bine ca o piatră constituită pentru ridicarea edificiului veșnic. Trebuie ca ziditorul edificiului de ridi­cat să caute foarte bine mai întâi să șlefuiască pietrele cu care îl va construi. El obține aceasta prin lovituri de ciocan și daltă. Tot așa, Tatăl ceresc procedează cu sufletele alese care, încă din veșnicie, au fost destinate prin înțelepciunea lui de necuprins și prin providența lui pentru a înălța edificiul veșnic.
Însă sufletul constituit ca să domnească împreună cu Cristos în gloria veșnică trebuie să fie șlefuit prin lovi­turi de ciocan și de daltă, pe care divinul Constructor le folosește pentru ca pietrele sau sufletele alese să fie pregă­tite. Dar ce sunt aceste lovituri de ciocan și de daltă? Umbrele, sora mea, temerile, tentațiile, mâhnirile sufle­tului și temerile spirituale, o oarecare boală urât mirosi­toare și infirmitățile trupului.
Așadar, mulțumiți-i infinitei bunăvoințe a Tatălui ceresc, care se poartă astfel cu sufletul vostru pentru mântuirea hărăzită. De ce să nu vă mândriți cu aceste daruri mai bune decât ale tuturor părinților? Deschide­ți-vă inima acestui medic ceresc al sufletelor și încre­din­țați-vă, plini de toată încrederea, preasfintelor sale brațe, pentru că vă tratează ca pe niște aleși, urmați-l îndea­proape pe Isus până pe vârful Calvarului. Eu cred că trebuie să o faceți cu bucurie și cu cea mai delicată sim­țire a sufletului după modul în care lucrează în voi harul.
Să nu vă îndoiți deloc că toate câte se întâmplă sufle­tului vostru au fost orânduite de Domnul. Așadar, să nu vă temeți că veți cădea în rău sau în necinstirea lui Dumnezeu. Este suficient să știți că niciodată în viața voastră nu l-ați supărat cu știință deplină pe Domnul, care, dimpotrivă, este din ce în ce mai cinstit.
Dacă acum preabunul mire al sufletului vostru se ascunde, o face nu pentru că, după cum considerați voi, ar vrea să pedepsească răutatea voastră, ci pentru că el pune la încercare mereu mai mult fidelitatea și perseve­rența voastră și, de aceea, vă corectează de unele boli care nu se văd ca atare cu ochii trupului, adică este vorba de boli care sunt acele vinovății de care nici măcar cel drept nu este imun, căci se spune în Sfintele Scripturi: Cel drept cade de șapte ori (Prov 24,16).
Și credeți-mă că, dacă nu v-aș ști atât de abătuți, m-aș bucura mai puțin dacă aș înțelege că Domnul vă dă mai puține mărgăritare… Îndepărtați, ca pe niște ispite, dubiile care vin din afară… Îndepărtați și dubiile care țin de modul vostru de a trăi, adică faptul că nu auziți chemă­rile divine și vă opuneți propunerilor dulci ale Mirelui. Toate acestea vin nu dintr-un duh bun, ci dintr-unul rău. Este vorba de lucrările diavolului care așteaptă să vă îndepărtați de la perfecțiune sau, cel puțin, să întâr­ziați pe drumul spre ea. Nu lăsați să vă scadă curajul!
Odată și odată, Isus va deschide poarta: mulțumiți-i; chiar dacă se ascunde, mulțumiți-i. Toate sunt plăceri ale iubirii; doresc ca, împreună cu Isus, voi să vă oferiți duhul pe cruce și, împreună cu el, să exclamați: S-a împlinit! (In 19,30).

---

Miercuri, 23 septembrie 2015 

Miercuri din saptamâna a 25-a de peste an
Ss. Pius din Pietrelcina, pr. **; Zaharia si Elisabeta
Esd 9,5-9; Ps Tob 13,2.3-4a.4bcd.5.8; Lc 9,1-6

LECTURA I
Dumnezeu nu ne-a părăsit în sclavia noastră.
Citire din cartea lui Esdra 9,5-9
Eu, Esdra, în momentul ofrandei de seară, m-am sculat din umilirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi şi mi-am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu. ⁶ Şi am zis: „Dumnezeul meu, mi-e ruşine şi nu îndrăznesc să-mi ridic faţa către tine. Căci păcatele noastre s-au înmulţit până peste cap şi vinovăţiile s-au mărit până la ceruri. ⁷ Din zilele părinţilor noştri, noi suntem în mare vinovăţie; pentru păcatele noastre am fost daţi noi, regii noştri şi preoţii noştri în mâna regilor ţărilor, sabiei, captivităţii, prăzii şi ruşinii feţei, cum este astăzi. ⁸ Acum, pentru puţin timp a fost peste noi îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru. A făcut să rămână pentru noi un rest şi să ne dea un ţăruş în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină alinare în sclavia noastră. ⁹ Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Persiei, dându-ne alinare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărâmăturile ei, şi ne-a dat un zid în Iuda şi în Ierusalim”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Tob 13,2.3-4a.4bcd.5.8 (R.: 2a)
R.: Binecuvântat este în veci Domnul Dumnezeul nostru!

² Binecuvântat este în veci Dumnezeul cel viu
şi binecuvântată să fie împărăţia lui!
Căci el pedepseşte şi tot el se îndură;
El coboară în locuinţa morţilor,
până în adâncul pământului,
şi tot el scoate din pierzarea cea mare!
Nimic nu scapă de mâna lui. R.

³ Daţi mărturie despre el, fii ai lui Israel,
înaintea neamurilor,
căci el v-a împrăştiat printre ele!
^4a Acolo, el v-a făcut cunoscută măreţia sa. R.

^4bcd Înălţaţi-l înaintea a toată făptura!
El este Domnul şi Dumnezeul nostru.
El este părintele nostru
şi el este Dumnezeu în toţi vecii. R.

⁵ El vă va pedepsi pentru nelegiuirile voastre
şi el se va îndura de voi toţi
dintre toate neamurile printre care sunteţi împrăştiaţi. R.

⁸ Eu dau mărturie despre el în ţara captivităţii mele
şi arăt puterea şi măreţia lui neamului de păcătoşi.
Întoarceţi-vă, păcătoşilor, şi înfăptuiţi dreptatea înaintea lui!
Cine ştie dacă nu va vrea să-şi arate îndurarea faţă de voi! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15
(Aleluia) S-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie! (Aleluia)

EVANGHELIA
I-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,1-6
În acel timp, chemându-i pe cei doisprezece, Isus le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor şi puterea de a vindeca boli; ² apoi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. ³ Şi le-a spus: „Să nu luaţi nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginţi şi nici să nu aveţi câte două tunici; ⁴ şi în orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi de acolo să plecaţi! ⁵ Dacă unii nu vă primesc, ieşind din cetatea aceea, scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!” ⁶ Plecând, străbăteau fiecare sat, predicând evanghelia şi vindecând pretutindeni.

Cuvântul Domnului