Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Uxoricidul!

Posted by Paxlaur pe 24/09/2015

Canonul 1090: Impedimentul de crimă

§ 1. Persoana care, cu scopul de a se căsători cu o anumită persoană, pricinuieşte moartea soţului (soţiei) acestei persoane, ori moartea propriului soţ (propriei soţii), atentează invalid căsătoria

§ 2. De asemenea, atentează invalid căsătoria între ei cei care au pricinuit moartea soțului (soției), acționând împreună fizic sau moral.

§ 1. Qui intuitu matrimonii cum certa persona ineundi, huius coniugi vel proprio coniugi mortem intulerit, invalide hoc matrimonium attentat.

§ 2. Invalide quoque matrimonium inter se attentant qui mutua opera physica vel morali mortem coniugi intulerunt.

§1. Chi, allo scopo di celebrare il matrimonio con una determinata persona, uccide il coniuge di questa o il proprio, attenta invalidamente a tale matrimonio.

§2. Attentano pure invalidamente il matrimonio tra loro quelli che hanno cooperato fisicamente o moralmente all’uccisione di un coniuge.

uciderea sotului si a sotieiNeascultarea și crima sunt două rele pe care autorul sacru ni le prezintă încă de la începutul vieții pe pământ (Cf. Gen 1-4). Simțim încă la tot pasul consecința acestor două păcate care continuă să se repete. Și nu doar păcatele în sine, ci și consecințele lor. Mai mult, avem în fiecare zi știri care ne prezintă partea cea mai neagră a omenirii, partea cea mai neagră de care este capabil omul, de care suntem capabili noi: uciderea celuilalt, uciderea celui care este ca și noi creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Crima are în ea însăși ceva atât de negru încât nu poate sta niciodată lângă albul și strălucirea pe care le presupune căsătoria. Ce viitor și ce valori ar prezenta și apăra o familie care s-ar construi pe/prin crimă? Cum ar putea crima să consolideze iubirea? Poate fi răul fundamentul binelui? Punând acest canon, accentuând acest impediment, legislatorul nu a voit doar să ne amintească faptul că „scopul nu scuză mijloacele”. Aici este vorba de mult mai mult: lumina și întunericul, binele și răul, albul și negrul trebuie să fie separate și să fie mereu numite cu numele lor. Altfel spus, căsătoria și viața de familie fac parte dintre realizările cele mai frumoase ale omului, căsătoria este o vocația care dă strălucire vieții. Aceasta în timp ce crima este ceea ce distruge orice om, orice vocație și întunecă chiar și cea mai strălucitoare iubire. Căsătoria este ceea ce zidește, crima distruge, demolează! De aceea acestea nu pot sta niciodată împreună, nu trebuie să stea niciodată împreună. O căsătorie nu se poate întemeia prin crimă. După cum o căsătorie nu trebuie să se termine printr-o crimă. Aceasta pentru că despre acest impediment se vorbește doar atunci când o viitoare căsătorie vrea să pună capăt, prin crimă, unei căsătorii deja prezente, unei familii. Pentru a se putea vorbi despre impediment se cer două lucruri. În primul rând să fi avut loc moartea ca urmare a intervenţiei fizice sau morale din partea ucigaşului. Iar în al doilea rând delictul să fi fost săvârşit cu intenţia de a se încheia o căsătorie cu o persoană determinată. Această intenţie trebuie să fie anterioară delictului şi să constituie cauza acestuia.

De asemenea, Codul de Drept Canonic ne învață că „atentează invalid căsătoria între ei cei care au pricinuit moartea soţului (soţiei), acţionând împreună fizic sau moral”. În acest al doilea caz, pentru a se putea vorbi despre impediment (la care sunt supuşi ambii complici), se cer următoarele condiţii: 1) soţia sau soţul unuia dintre cei doi complici să fi fost ucisă (ucis), nefiind suficientă tentativa de omor; 2) cooperarea fizică sau morală a celor doi complici să fie reală şi efectivă, iar moartea să fie consecinţa acţiunii efectuate sau puse la cale de amândoi; 3) omorul să fie săvârşit cu intenţia, cel puţin din partea unuia, de a se căsători cu complicele. c) Stabilind acest impediment, Biserica ia măsuri de apărare a vieţii soţilor, descurajându-i pe aceia care ar fi tentaţi să săvârşească asemenea delicte. Fiind un impediment de drept ecleziastic, Biserica poate dispensa, dar dispensa este rezervată Scaunului Apostolic. Dacă impedimentul este ocult (adică nu poate fi dovedit în forul extern), Sfântul Scaun dispensează foarte rar şi din motive extrem de grave; dacă este public, nu dispensează niciodată ob scandali enormitatem.

Alături de legea canonică stă și legea civilă care protejează viață și condamnă crima. Biserica și statul trebuie să protejeze viața (în toate formele ei și în orice moment al dezvoltării ei!). După cum trebuie să protejeze și familia, căsătoria și valorile ei. Iar viața, familia, căsătoria nu trebuie apărate doar de crime, ci de tot răul. Și fiecare om trebuie să fie implicat în această apărare, în această ocrotirea a vieții și a familiei, a căsătoriei care este un sacrament, o taină, un har! Nu întâmplător vechiul cod, Codul de Drept Canonic din 1917, prin canonul 1075 proteja căsătoria și familia, trecând în rândul impedimentelor nu doar crima, uciderea soțului, ci și adulterul. Astfel în vechiul cod erau prevăzute patru forme de impediment legate de acest subiect: adulterul cu promisiunea căsătoriei; adulterul cu atentarea căsătoriei, fie și numai civile; adulterul urmat de crimă din partea unuia dintre cei implicați; uciderea soțului cu complicitatea ambelor părți care vor să se căsătorească.

Să ne întipărim bine în viața noastră respectul pentru viață și pentru toate valorile pe care viața ni le oferă, în mod deosebit față de această inestimabilă valoare care rămâne familie, în pofida tuturor eforturilor care se fac pentru a o distruge. Viitorul nostru și al omenirii depinde de modul în care noi, căsătoriți sau nu, vom respecta viața, familia, căsătoria și orice valoare.

Iată câteva gânduri din Exortaţia apostolică Familiaris Consortio a suveranului pontif Ioan Paul al II-lea despre îndatoririle familiei creştine în lumea de astăzi (22 noiembrie 1981), nr.37-38:

Educaţie pentru valorile esenţiale ale vieţii umane

37. Deşi sunt înconjuraţi de greutăţi care se împotrivesc operei educative, mult agravate astăzi, părinţii trebuie să-şi formeze fiii cu încredere şi curaj pentru valorile esenţiale ale vieţii umane. Fiii trebuie să crească într-o libertate justă faţă de bunurile materiale, adoptând un stil de viaţă simplu şi auster, fiind convinşi că „omul are o mai mare valoare prin ceea ce este decât prin ceea ce are”.

Trăind într-o societate zdruncinată şi dezmembrată de tensiuni şi conflicte, din cauza ciocnirilor violente ale curentelor individualiste şi egoiste, fiii trebuie să se îmbogăţească nu numai în sensul adevăratei dreptăţi, care singură conduce la respectarea demnităţii personale a fiecăruia, ci mai ales în iubirea adevărată, înţeleasă ca grijă sinceră şi slujire dezinteresată faţă de alţii, în special faţă de cei săraci şi nevoiaşi. Familia este prima şi fundamentala şcoală a sociabilităţii, pentru că este comunitatea de iubire care ştie să afle în dăruirea de sine legea care o conduce şi o face să crească. Dăruirea de sine, care inspiră iubirea soţilor între ei, este modelul şi norma dăruirii de sine care trebuie să se concretizeze între fraţi şi surori, precum şi între diferitele generaţii care convieţuiesc în familie. Comuniunea şi participarea la trăirea zilnică în casă, în clipele de bucurie şi de dificultate, reprezintă cea mai concretă şi eficace pedagogie a copiilor în orizontul mai larg al societăţii.

Educaţia la iubire ca dăruire de sine constituie şi premisa indispensabilă pentru părinţii chemaţi să le ofere fiilor o clară şi delicată educaţie sexuală. În faţa unei culturi care „banalizează” în mare parte sexualitatea umană, deoarece o interpretează şi o trăieşte în mod reductiv şi sărăcit, legând-o în mod exclusiv de trup şi de plăcerea egoistă, slujirea educativă a părinţilor trebuie să insiste cu fermitate asupra unei culturi sexuale care să fie într-adevăr şi în mod deplin personală: sexualitatea, de fapt, este o bogăţie a întregii persoane – trup, sentiment şi suflet – şi manifestă semnificaţia sa intimă în a conduce persoana la dăruirea de sine în iubire.

Educaţia sexuală, drept şi datorie fundamentală a părinţilor, trebuie să se realizeze întotdeauna sub conducerea lor plină de grijă, fie în sânul familiei, fie în centrele de educaţie alese şi controlate de ei. În acest sens, Biserica insistă asupra legii subsidiarităţii pe care trebuie s-o observe şcoala atunci când cooperează la educaţia sexuală, încadrându-se în spiritul care îi animă pe părinţi.

În acest context, nu se poate renunţa sub nici o formă la educaţia la castitate, ca virtute care dezvoltă maturitatea autentică a persoanei şi o face capabilă de a respecta şi promova „semnificaţia matrimonială” a trupului. Mai mult, părinţii creştini îi vor acorda o atenţie şi grijă deosebită, descoperind semnele chemării lui Dumnezeu prin educaţia la feciorie, forma superioară a dăruirii de sine care constituie sensul însuşi al sexualităţii umane.

Datorită legăturilor strânse care sunt între dimensiunea sexuală a persoanei şi valorile ei etice, datoria de educatori a părinţilor trebuie să-i conducă pe copii la cunoaşterea şi stimarea normelor morale ca garanţie necesară şi preţioasă pentru o creştere personală responsabilă în sexualitatea umană.

Pentru aceasta, Biserica se opune cu tărie la o anumită formă de informare sexuală, ruptă de principiile morale şi atât de răspândită, care nu ar fi altceva decât o iniţiere la experimentarea plăcerii şi un stimul care duce la pierderea seninătăţii, chiar din anii nevinovăţiei, deschizându-se calea către viciu.

Misiunea educativă şi sacramentul Căsătoriei

38. Pentru părinţii creştini misiunea educativă, înrădăcinată, cum s-a spus, în participarea lor la opera creatoare a lui Dumnezeu, are un izvor nou şi specific în sacramentul Căsătoriei care îi consacră educaţiei propriu-zis creştine a copiilor, îi cheamă adică să participe la aceeaşi autoritate şi la aceeaşi iubire a lui Dumnezeu Tatăl şi a lui Cristos păstorul, precum şi la iubirea de mamă a Bisericii; îi îmbogăţeşte cu înţelepciune, sfat, tărie şi cu oricare altul dintre darurile Duhului Sfânt pentru a ajuta pe copii în creşterea lor umană şi creştină.

Îndatorirea educativă primeşte de la sacramentul Căsătoriei demnitatea şi vocaţia de a fi un adevărat „minister” al Bisericii, pus în slujba edificării membrilor ei. Aşa de mare este măreţia şi splendoarea slujirii educative a soţilor creştini, încât sfântul Toma de Aquino nu ezită a o compara cu slujirea preoţească: „Unii răspândesc şi păstrează viaţa spirituală cu o slujire unică spirituală, slujire proprie preoţilor; alţii dau viaţă trupească şi spirituală şi aceasta se întâmplă în sacramentul Căsătoriei, în care bărbatul şi femeia se unesc pentru a naşte copii şi a-i educa pentru cultul lui Dumnezeu”.

Conştiinţa vie şi trează a misiunii primite în sacramentul Căsătoriei îi va ajuta pe părinţii creştini să-şi ofere slujirea lor educativă cu mare seninătate şi încredere şi, în acelaşi timp, cu simţ de responsabilitate în faţa lui Dumnezeu, care îi cheamă şi îi trimite să edifice Biserica în fiii lor. În felul acesta familia celor botezaţi, adunaţi în Biserica domestică de cuvântul lui Dumnezeu şi de sacramentul Căsătoriei, devine ca şi marea Biserică, învăţătoare şi mamă.


Aici puteți citi și despre alte impedimente:

Canonul 1083: Impedimentul de vârstă

Canonul 1084: Impedimentul de impotență

Canonul 1085: Impedimentul de legământ matrimonial

Canonul 1086: Impedimentul de disparitate de cult

Canonul 1087: Impedimentul de hirotonire

Canonul 1088: Impedimentul de vot public de castitate

Canonul 1089: Impedimentul de răpire („raptus”)


Bibliografie:

Arroba Conde M. J. (ed.), Manuale di diritto canonico, Lateran University Press, Città del Vaticano 2014.

Chiappetta L., Il codice di Diritto Canonico. Commento giuridico-pastorale, Roma 20123.

Tamaș I. (trad.),Codul de drept canonic: textul oficial și traducerea în limba română, Sapientia, Iași 2012.

Tamaș I., Compendiu de drept canonic, Sapientia, Iasi 2013.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Uxoricidul!”

  1. […] Uxoricidul! […]

    Apreciază

  2. […] Canonul 1090: Impedimentul de crimă […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: