Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Cu ce „rude prin alianță” (nu) te poți căsători: impedimentul de afinitate (can. 1092)

Posted by Paxlaur pe 28/05/2016

img_47931_76829

 

Can. 1092 – Afinitatea în linie dreaptă în orice grad invalidează căsătoria.

Can. 1092 – Affinitas in linea recta dirimit matrimonium in quolibet gradu.

Can. 1092 – L’affinità nella linea retta rende nullo il matrimonio in qualunque grado.

„Afinitatea este legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț”, după cum citim în Dicționarul Explicativ al Limbii Române.

Actualul Cod de Drept Canonic ne învață prin canonul 109: „Afinitatea derivă dintr-o căsătorie validă, chiar neconsumată, și există între soț și consangvinii soției, precum și între soție și consangvinii soțului.

Afinitatea este calculată în așa fel încât cei care sunt consangvinii soțului sunt în aceeași linie și în același grad afinii soției, și invers”.

Chiar dacă afinitatea este o legătură juridică foarte asemănătoare cu consangvinitatea, trebuie subliniat că, în timp ce fundamentul consangvinității este nașterea (fie că ne referim la nașterea apărută în cadrul unei căsătorii legitime sau ilegitime, valide sau invalide, sau în urma oricărui fel de unire trupească în afara căsătoriei), fundamentul exclusiv al legăturii de afinitate este căsătoria validă, chiar dacă nu a fost consumată. Această legătură jurudică se creează pentru totodeauna și rămâne chiar și după moartea unuia dintre soți, după cum rămâne și în cazul în care se primește dispensa super rato din partea Pontifului Roman.

Cu toate acestea este un impediment de drept bisericesc, chiar și în linie dreaptă. De aceea, în principiu Biserica poate dispensa de acest impediment, însă în realitate este vorba despre o dispensă care se acordă în condiții cu totul și cu totul excepționale, tocmai pentru a evita scandalul și confuzia. Dispensa nu este rezervată Sfântului Scaun și poate fi acordată de către Ordinariul locului (cf. can. 1078).

Originea acestui impediment o găsim în legea mozaică (cf. Lev 18,8-18; 20,11-21; Dt 25,5; 27,20) și în dreptul roman. Conform legislației actuale bărbatul rămas văduv nu se poate căsători nici cu mama soției răposate, nici cu fiica pe care fosta soție a avut-o dintr-o altă căsătorie sau dintr-o legătură extraconjugală. Tot astfel, o femeie rămasă văduvă nu se poate recăsători nici cu tatăl fostului soț, nici cu fiul pe care fostul soț l-a avut dintr-o altă căsătorie sau dintr-o legătură extraconjugală. Altfel spus nu se poate căsători socrul cu nora, nici soacra cu ginerele, nici tatăl vitreg cu fiica viitregă și nici mama vitregă cu fiul vitreg.

Actualul Cod nu mai ia în considerare afinitatea în linie colaterală. Un bărbat rămas văduv se poate căsători fără dispensă cu sora soției sale decedate, iar femeia rămasă văduvă se poate căsători fără dispensă cu fratele soțului său decedat. Cei care au lucrat la revizuirea Codului au considerat că „deseori căsătoria între afini este cea mai bună soluţie în favoarea copiilor proveniţi din prima căsătorie”.

Trebuie însă adăugat că în Codul Canoanelor Bisericilor Orientale (Catolice), de exemplu, în Biserica Greco-Catolică, afinitatea constituie impediment și in gradul doi în linie colaterală: „Affinitas matrimonium dirimit in quolibet gradu lineae rectae et in secundo gradu lineae collateralis – Afinitatea invalidează căsătoria în orice grad în linie dreaptă şi în gradul al doilea al liniei colaterale” (CCEO, can. 809, § 1).

De asemenea, ca și pentru consangvinitate, impedimentul de afinitate nu se multiplică.

Observații.

Afinitatea se creează doar între soț și consangvinii soției, precum și între soție și consangvinii soțului. Așadar, nu se poate vorbi despre afinitate ca impediment matrimonial între consagvinii soțului și consangvinii soției. De exemplu, Costeluș și Filomena, amândoi văduvi, se căsătoresc. Din prima căsătorie amândoi au mai mulți copii. Între Costeluș și copiii Filomenei, precum și între Filomena și fiii lui Costeluș, există această afinitate. Însă între copiii lui Costeluș din prima căsătorie și copiii Filomenei din prima căsătorie, nu există acest tip de afinitate.

De asemenea, nu există afinitate ca impediment matrimonial între soț și afinii soției sau între soție și afinii soțului. De exemplu. Costeluș și Filomena sunt soț și soție. Filomena are o soră, Perpetua, și un frate, Oscar. Acesta din urmă, Oscar, este căsătorit cu Paulina. Între Costeluș și Perpetua, adică sora soției lui, există afinitate în linie colaterală. Însă între Costeluș și Paulina, cumnata soției, nu există afinitate.

O altă observație este legată de faptul că afinitatea nu are linii și grade proprii. De aceea, așa cum citim în paragraful al doilea al canonului 1092, se aplică liniile și gradele de la consangvinitate. Astfel, consanvinii soțului sunt afinii soției în aceeași linie și în același grad, și viceversa. De exemplu, între noră și socru, între ginere și soacră, între tatăl vitreg și fiica vitregă, între mama vitregă și fiul vitreg, există afinitate de gradul întâi în linie dreaptă. Gradul doi în linie dreaptă avem între soț și bunicii sau nepoții soției, și viceversa. Iar între cumnați este afinitate de gradul doi în linie colaterală.

Mai trebuie adăugat că acest impediment, conform canonului 11, nu îi privește pe cei nebotezați. Însă după ce primesc botezul în Biserica Catolică, afinitatea care eventual exista devine automat impediment. Necatolicii, botezați sau nu, pot fi supuși acestui impediment în mod indirect daca vor să căsătorească un catolic care le este afín.

În Biserica Ortodxă Română: „Cuscria, afinitatea sau alianta, este rudenia ce se stabileste intre doua sau mai multe persoane prin actul fizic al casatoriei. Se socoteste cuscrie de felul I, sau de un neam, rudenia ce se creeaza intre un sot cu consangenii celuilalt sot; cuscrie de felul II, sau de doua neamuri, lega­tura de rudenie dintre consangenii unui sot cu consangenii celuilalt sot si cuscrie de felul III, sau de trei neamuri, legatura de rudenie dintre incuscritii unui sot dintr-o prima casatorie cu incuscritii lui din o a doua ca­satorie, sau intre incuscritii unui sot dintr-o familie de mijloc cu incu­scritii unei alte persoane din aceeasi familie de mijloc. Asemenea cuscrie de felul III sau de trei neamuri se realizeaza deci prin doua casatorii.

Sotii, formand o unitate, fiecare din ei devine pentru rudele celui­lalt sot ruda (cuscru) in acelasi grad in care acesta se gasea cu consan­genii sai. Pentru acest motiv cuscria de felul I constituie impediment la casatorie in linie directa la infinit si in linie colaterala pana la gradul IV, ca si la consangenitate, in mod absolut, pentru gradul V si VI putandu-se obtine dispensa.

Cuscria de felul II opreste incheierea casatoriei pana la gradul IV (can. 19 apostolic, can. 54 trulan, can. 87 al sfantului Vasile cel Mare), iar curscria de felul III, pana la gradul II.

Codul Familiei nu prevede cuscria, in general, ca impediment la casatorie. S-ar putea intampla deci ca unii credinciosi care s-ar afla cuscri in grade oprite de Biserica sa se fi casatorit civil si sa solicate binecuvantarea casatoriei lor. In asemenea cazuri, preotul este dator sa nu treaca la savarsirea Tainei nuntii inainte de a fi primit dezlegarea sau dispensa necesara de la episcopul sau” (Informatiile despre afinitatea in Biserica Ortodoxa sunt luate de aici: http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/sfintele-taine/impedimente-casatorie-69132.html ).

În Noul Cod Civil din România la articolul 407 citim: „(1) Afinitatea este legătura dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ. (2) Rudele soţului sunt, în aceeaşi linie şi acelaşi grad, afinii celuilalt soţ”. Însă articolul 274 nu menționaează nicio restricție pentru rudenia prin alianță, ci doar de impedimentul de consangvinitate. În acest articol citim: „(1) Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. (2) Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va putea pronunţa pe baza unui aviz medical special dat în acest sens. (3) În cazul adopţiei, dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile atât între cei care au devenit rude prin adopţie, cât şi între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei”.

De asemenea, în Codul familiei citim:

„Art. 6. Este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv. Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea, poate fi incuviintata de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al municipiului Bucuresti sau al judetului in cuprinsul caruia cel care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul.

Art. 7. Este oprita casatoria:

  1. a) intre cel care infiaza sau ascendentii lui, de o parte, si cel infiat ori descendentii acestuia, de alta;
  2. b) intre copiii celui care infiaza, de o parte, si cel infiat sau copiii acestuia, de alta;
  3. c) intre cei infiati de aceeasi persoana.

Pentru motive temeinice, casatoria intre persoanele prevazute la lit. b si c de mai sus poate fi incuviintata potrivit dispozitiilor art. 6 alin. (2).

Art. 8. În timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa”.

„Deoarece planul lui Dumnezeu despre Căsătorie şi familie priveşte pe bărbat şi femeie în complexul existenţei lor zilnice şi în situaţii sociale şi culturale bine determinate, Biserica, în îndeplinirea misiunii sale, trebuie să cunoască situaţiile în care se dezvoltă astăzi Căsătoria şi familia.

Această cunoaştere este deci o exigenţă indispensabilă pentru opera de evanghelizare. Într-adevăr, Biserica trebuie să vestească evanghelia lui Isus Cristos, neschimbată şi mereu nouă, familiilor noastre, aşa cum sunt acestea legate de condiţiile lumii în mijlocul căreia sunt chemate să primească şi să realizeze planul lui Dumnezeu specific lor. Dar nu numai atât; chemările şi ecourile Duhului Sfânt răsună chiar prin glasul evenimentelor istorice, iar Biserica poate să fie condusă la înţelegerea mai profundă a misterului inepuizabil al Căsătoriei şi al familiei, chiar de complexul situaţiilor, de întrebările, neliniştile şi speranţele tinerilor, ale soţilor şi ale părinţilor zilelor noastre.

La toate acestea trebuie adăugată o constatare deosebit de importantă pentru zilele noastre. Nu rareori bărbatului şi femeii de astăzi, în căutarea sinceră şi profundă a unui răspuns la problemele zilnice şi grave ale vieţii lor matrimoniale şi familiale, le sunt oferite viziuni şi propuneri chiar seducătoare, dar care compromit în diferite feluri adevărul şi demnitatea persoanei umane. Adesea, această ofertă este făcută de organizarea puternică şi capilară a mijloacelor de comunicare socială, care subminează în mod subtil libertatea şi capacitatea de judecare obiectivă a lucrurilor.

Mulţi sunt conştienţi deja de acest pericol în care se află persoana umană şi lucrează pentru adevăr. Biserica, ajutată de discernământul evangheliei, se uneşte cu aceştia, punându-se în slujirea adevărului, a libertăţii şi a demnităţii fiecărui bărbat şi a fiecărei femei”.

Din Exortaţia apostolică Familiaris Consortio
a suveranului pontif Ioan Paul al II-lea
despre îndatoririle familiei creştine în lumea de astăzi, nr. 4.

Aici puteți citi și despre alte impedimente:

Canonul 1083: Impedimentul de vârstă

Canonul 1084: Impedimentul de impotență

Canonul 1085: Impedimentul de legământ matrimonial

Canonul 1086: Impedimentul de disparitate de cult

Canonul 1087: Impedimentul de hirotonire

Canonul 1088: Impedimentul de vot public de castitate

Canonul 1089: Impedimentul de răpire („raptus”)

Canonul 1090: Impedimentul de crimă

Canonul 1091: Impedimentul de consangvinitate

 


Bibliografie:

Arroba Conde M. J. (ed.), Manuale di diritto canonico, Lateran University Press, Città del Vaticano 2014.

Chiappetta L., Il codice di Diritto Canonico. Commento giuridico-pastorale, Roma 20123.

Tamaș I. (trad.),Codul de drept canonic: textul oficial și traducerea în limba română, Sapientia, Iași 2012.

Tamaș I., Compendiu de drept canonic, Sapientia, Iasi 2013.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: