Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Legătura deosebită a omenirii cu această Mamă

Posted by Paxlaur pe 28/05/2016

Ave MariaTocmai legătura deosebită a omenirii cu această Mamă m-a făcut să proclam în Biserică un An Marian în perioada anterioară sfârșitului celui de-al doilea Mileniu de la nașterea lui Cristos. O inițiativă similară a avut loc și în trecut, când Pius al XII-lea a declarat anul 1954 ca An Marian, pentru a reliefa excepționala sfințenie a Maicii lui Cristos manifestată în misterele neprihănitei ei zămisliri (definite exact cu un secol în urmă) și al ridicării ei la Cer.  (141)

Acum, urmând linia Conciliului Vatican II, doresc să scot în relief prezența specială a Născătoarei de Dumnezeu în misterul lui Cristos și al Bisericii sale. Este realmente o dimensiune fundamentală, izvorâtă din mariologia Conciliului, de la sfârșitul căruia au trecut mai bine de douăzeci de ani. Sinodul extraordinar al Episcopilor care a avut loc în 1985 i-a îndemnat pe toți să urmeze cu fidelitate învățătura și îndrumările Conciliului. Se poate spune că în acestea – în Conciliu și în Sinod – este cuprins ceea ce însuși Duhul Sfânt vrea «să spună Bisericii» în faza actuală a istoriei.

În acest context, Anul Marian va trebui să îndemne la o reluare și aprofundare a învățăturii Conciliului despre Preacurata Fecioară Maria, Mama lui Dumnezeu în misterul lui Cristos și al Bisericii și spre aceasta tind considerațiile prezentei Enciclici. Este vorba aici nu numai de învățătura de credință, ci și de viața de credință și, prin urmare, despre adevărata «spiritualitate mariană» așa cum decurge din Tradiție și, mai ales, despre spiritualitatea la care ne îndeamnă Conciliul.  (142) Pe lângă aceasta, spiritualitatea mariană, ca și devoțiunea corespunzătoare ei, își află un izvor deosebit de bogat în experiența istorică a persoanelor și a diferitelor comunități creștine existente în cadrul diverselor popoare și națiuni pe întreg pământul. În legătură cu aceasta îmi place să-l amintesc, între atâția martori și învățători ai unei astfel de spiritualități, pe sfântul Ludovic Maria Grignion de Montfort,  (143) care le-a recomandat creștinilor să se consacre lui Cristos prin mâinile Mariei, ca mijloc eficient de a-și trăi cu fidelitate făgăduințele de la botez. Amintesc cu bucurie că și în zilele noastre nu lipsesc noi manifestări ale acestei spiritualități și devoțiuni.

Avem așadar puncte sigure de reper la care să privim și de care să ne legăm în contextul acestui An Marian.

 Anul Marian va începe în solemnitatea Rusaliilor, la 7 iunie. Nu este vorba atât de a aminti că Maria «a precedat» intrarea lui Cristos Domnul în istoria neamului omenesc, ci și de a sublinia, în lumina Mariei, faptul că, de la împlinirea misterului Întrupării, istoria neamului omenesc a intrat în «plinirea timpului» și Biserica este semnul acestei pliniri. Ca Popor al lui Dumnezeu, Biserica peregrinează prin credință spre veșnicie, în mijlocul tuturor popoarelor și națiunilor, începând din ziua Rusaliilor. Mama lui Cristos, care a fost prezentă la începutul «timpului Bisericii», când, în așteptarea Duhului Sfânt, stăruia în rugăciune între apostolii și ucenicii Fiului său, mereu «precede» Biserica, merge în fruntea ei pe drumul acesteia prin istoria neamului omenesc. Ea este și aceea care se asociază necontenit, ca slujitoare a Domnului, la opera mântuirii înfăptuită de Cristos, Fiul ei.

Așadar, prin acest An Marian, întreaga Biserică este chemată nu numai la comemorarea a tot ce în trecut atestă deosebita colaborare maternă a Născătoarei de Dumnezeu la opera de mântuire a lui Cristos Domnul, ci și la pregătirea, pentru viitor, a căilor colaborării Bisericii la această operă: pentru ca sfârșitul celui de-al doilea Mileniu creștin să deschidă o nouă perspectivă.

După cum am mai amintit, și printre frații despărțiți mulți o cinstesc pe Maica Domnului și îi aduc un cult, mai ales Orientalii. Astfel lumina mariană se proiectează asupra ecumenismului. În mod deosebit doresc să reamintesc aici că în timpul Anului Marian se împlinesc o mie de ani de la botezul sfântului Vladimir, marele cneaz al Kievului (în anul 988), care a introdus creștinismul în vastele teritorii ce constituiau pe atunci ținutul denumit Rus’ și, apoi, în alte teritorii ale Europei de est și, pe această cale, prin lucrarea evanghelizării, creștinismul s-a răspândit și dincolo de Europa, ajungând până în ținuturile de nord ale continentului asiatic. De aceea, mai ales în cursul Anului marian, vrem să ne unim în rugăciune cu toți aceia care vor sărbători milenarul acestui botez, fie ortodocși, fie catolici, și în acest sens repetăm și întărim cuvintele Conciliului: «Mare bucurie și mângâiere este pentru Conciliu faptul că… Orientalii… se întrec cu elan arzător și cu suflet devotat în a aduce un cult Născătoarei de Dumnezeu pururea Fecioară».  (144) Chiar dacă mai simțim încă urmările dureroase ale despărțirii care s-a petrecut cu puține decenii mai târziu (în 1054), putem spune totuși că în fața Maicii lui Cristos ne simțim adevărați frați și surori în sânul aceluiași popor mesianic chemat să fie o singură familie a lui Dumnezeu pe pământ, după cum am vestit și la începutul Anului nou: «Vrem să confirmăm încă o dată această moștenire universală a tuturor fiilor și fiicelor acestui pământ».  (145)

Vestind Anul marian, am precizat și că el se va încheia anul viitor în solemnitatea Ridicării la Cer a Preasfintei Fecioare Maria, pentru a pune în lumină «semnul mare arătat pe cer», despre care vorbește Apocalipsul. În acest fel dorim să urmăm și îndemnul Conciliului, care o consideră pe Maria «semn de speranță sigură și de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu». Acest îndemn al Conciliului este formulat astfel: «Toți creștinii să înalțe rugi stăruitoare către Mama lui Dumnezeu și Mama oamenilor pentru ca ea, care a sprijinit cu rugăciunile ei începuturile Bisericii, și acum, când este înălțată în ceruri peste toți sfinții și îngerii, să mijlocească la Fiul ei, în comuniunea tuturor sfinților, ca toate familiile popoarelor, atât cele împodobite cu numele de creștin cât și cele care nu-l cunosc încă pe Mântuitorul lor, să se unească în mod fericit, cu pace și armonie, într-un singur Popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei și Nedespărțitei Treimi».  (146)

(NB. Textul se referă la Anul Marian inceput la 7 iunie 1987 si incheiat la 15 august 1988)

Ioan Paul al II-lea, Redemptoris Mater, nr. 48-50
(Enciclică despre Preacurata Fecioară Maria
în viața Bisericii peregrine, 25 martie 1987)

Vezi si:

  • (va urma)

Textul este preluat de pe www.magisteriu.ro

Anunțuri

Un răspuns to “Legătura deosebită a omenirii cu această Mamă”

  1. […] Legătura deosebită a omenirii cu această Mamă […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: