Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Iată Mama ta

Posted by Paxlaur pe 15/05/2016

MamaEvanghelia lui Luca înregistrează momentul în care «o femeie» din mulțime a strigat, adresându-se lui Isus: «Fericit pântecele care te-a purtat și sânul pe care l-ai supt!» (Lc 11, 27). Aceste cuvinte constituiau o laudă adusă Mariei ca Mamă a lui Isus după trup. Mama lui Isus poate că nu îi era cunoscută personal acelei femei; când Isus și-a început lucrarea misionară, Maria nu l-a însoțit. A rămas la Nazaret. S-ar putea spune că vorbele acelei femei necunoscute au scos-o, într-un fel, din umbră.

Când au răsunat acele cuvinte, a străfulgerat în mijlocul mulțimii, măcar pentru o clipă, evanghelia copilăriei lui Isus. Este evanghelia în care Maria e prezentă ca Mama care îl zămislește pe Isus în sânul ei, îl naște și îl hrănește cu grijă maternă: mama ce își hrănește pruncul, la care se referă acea femeie din mulțime. Datorită acestei maternități, Isus – Fiul Celui Preaînalt (cf. Lc 1, 32) – este cu adevărat Fiu al omului. Este «trup» ca oricare om: «Cuvântul făcut trup» (cf. In 1, 14). Este trup și sânge din Maria!  (43)

Dar la binecuvântarea pe care acea femeie o rostește pentru Mama lui după trup, Isus răspunde semnificativ: «Fericiți mai degrabă cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc» (Lc 11, 28). El a voit să deplaseze atenția de la maternitatea înțeleasă numai ca legătură trupească, pentru a o îndrepta spre acele legături tainice, spirituale, care se formează din ascultarea și păzirea cuvântului lui Dumnezeu.

Aceeași transpunere în sfera valorilor spirituale se conturează și mai clar în alt răspuns al lui Isus, redat de toți Sin-opticii. Când i se anunță lui Isus: «Mama ta și frații tăi sînt afară și vor să te vadă», El răspunde: «Mama mea și frații mei sînt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc» (cf. Lc 8, 20-21). A spus aceasta «privind la cei care ședeau în jurul lui», după cum citim la Marcu (3, 34) sau, după Matei (12, 49), «întinzându-și mâna asupra ucenicilor».

Aceste expresii par a se înscrie pe linia răspunsului dat de Isus la doisprezece ani Mariei și lui Iosif, atunci când l-au găsit după trei zile în Templul din Ierusalim.

Acum, când Isus părăsise Nazaretul și își începuse viața publică în toată Palestina, era ocupat total și exclusiv «cu cele ale Tatălui» (cf. Lc 2, 49). El vestea Împărăția: «Împărăția lui Dumnezeu» și «cele ce sînt ale Tatălui», care dau și o dimensiune nouă și un nou sens la tot ce este omenesc și, prin urmare, oricărei relații umane, în perspectiva scopurilor și îndatoririlor încredințate fiecărui om. În această nouă dimensiune, o legătură ca aceea de «frăție» înseamnă altceva decât «frăția după trup», izvorâtă din originea comună din aceiași părinți. Și însăși «maternitatea», în perspectiva Împărăției lui Dumnezeu, în lumina paternității lui Dumnezeu însuși, are alt sens. Prin cuvintele redate de Luca, Isus afirmă tocmai acest sens nou al maternității.

Se îndepărtează oare, în acest fel, de aceea care a fost Născătoarea Lui după trup? Vrea oare să o lase în umbra anonimatului pe care ea însăși l-a ales? Deși așa ar părea lucrurile după cum sună acele cuvinte, trebuie totuși să știm că acea nouă și diferită maternitate despre care Isus le vorbește ucenicilor se referă în mod cu totul deosebit la Maria. Nu este oare Maria cea dintâi printre «aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc»? Și, deci, nu la ea se referă oare în primul rând binecuvântarea rostită de Isus ca răspuns la cuvintele femeii din mulțime? Fără îndoială, Maria este deja vrednică de binecuvântare prin faptul că este Mama lui Isus după trup («Fericit pântecele care te-a purtat și sânul pe care l-ai supt»), însă și, mai presus de toate, pentru că din momentul Buneivestiri a primit cuvântul lui Dumnezeu, pentru că a crezut în el, pentru că a fost ascultătoare față de Dumnezeu, pentru că «păstra» cuvântul și «îl cumpănea în inima ei» (cf. Lc 1, 38.45; 2, 19.51) și cu toată viața ei îl împlinea. Putem spune așadar că fericirea proclamată de Isus nu se opune în ciuda aparențelor, celei formulate de femeia din mulțime, ci amândouă se întâlnesc în persoana Mamei-Fecioare care s-a numit pe sine doar «slujitoarea Domnului» (Lc 1, 38). Dacă este adevărat că «o vor ferici toate neamurile» (cf. Lc 1, 48), se poate spune că acea femeie necunoscută a fost prima care, fără să știe, a confirmat acel vers profetic din Magnificat-ul Mariei și a pus început cântării de preamărire a tuturor veacurilor.

Dacă prin credință Maria a devenit Născătoarea Fiului ce i-a fost dăruit de Tatăl în puterea Duhului Sfânt, păstrându-și neatinsă fecioria, tot prin credință a descoperit și a primit cealaltă dimensiune a maternității ce i-a fost dezvăluită de Isus pe măsura realizării misiunii lui mesianice. Se poate spune că această dimensiune a maternității îi era proprie Mariei de la început, din clipa zămislirii și nașterii Fiului său. Încă de atunci ea era «cea care a crezut». Dar pe măsură ce în fața ochilor și a sufletului ei misiunea mesianică a Fiului devenea tot mai limpede, ea însăși, ca Mamă, se deschideatot mai mult la acea «noutate» a maternității care a constituit «rolul» ei alături de Fiul. Oare nu spusese ea încă de la început: «Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău»? (Lc 1, 38). Prin credință Maria continua să audă și să mediteze acel cuvânt, în care, într-un mod «care întrece orice cunoaștere» (Ef 3, 19), se făcea tot mai clară revelarea de Sine a Dumnezeului celui viu. Maria, mama, devenea astfel, într-un anume sens, prima «discipolă» a Fiului ei, prima căreia El pare a-i spune: «Urmează-mă!» încă înainte de a adresa această chemare apostolilor sau oricui altcuiva (cf. In 1, 43).

Ioan Paul al II-lea, Redemptoris Mater, nr. 20
(Enciclică despre Preacurata Fecioară Maria
în viața Bisericii peregrine, 25 martie 1987)

Vezi si:

  • (va urma)

Textul este preluat de pe www.magisteriu.ro

Anunțuri

10 răspunsuri to “Iată Mama ta”

  1. […] Iată Mama ta […]

  2. […] Iată Mama ta […]

  3. […] Iată Mama ta […]

  4. […] Iată Mama ta […]

  5. […] Maica Bisericii… on Iată Mama ta […]

  6. […] Maica Bisericii… on Iată Mama ta […]

  7. […] Magnificat. Iubirea… on Iată Mama ta […]

  8. […] Magnificat. Iubirea… on Iată Mama ta […]

  9. […] Maria în viața Biser… on Iată Mama ta […]

  10. […] Maria în viața Biser… on Iată Mama ta […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: