Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

O viață fericită ca a îngerilor.

Posted by Paxlaur pe 03/10/2015

Bucuria de a fi copilLuptă lupta cea bună a credinței

Dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut (2Cor 5,17). De fapt, el a numit creație nouă locuirea Duhului Sfânt care face inima curată, fără vină și liberă de orice răutate, fărădelege și rușine. Atunci când un suflet se convertește, urăște păcatul, se dedică în totalitate pentru bine, primește în sine harul Duhului Sfânt și devine o ființă complet nouă. Așadar, se adeverește cuvântul Scripturii: Curățați alua­tul cel vechi, ca să fiți o frământătură nouă (1Cor 5,7), de asemenea: Să sărbătorim, așadar, nu cu aluatul cel vechi, ci cu azimele sincerității și ale adevărului (1Cor 5,8).
Aceste afirmații, spun, concordă cu ceea ce s-a spus despre creația nouă.
Ispititorul întinde sufletului multe lațuri, iar natura umană este prea slabă ca să-l învingă. Pentru aceasta, Apostolul ne recomandă să ne înarmăm cu armele cerești: Îmbrăcați-vă cu platoșa dreptății, având încălță­minte în picioare, fiind gata pentru evanghelia păcii, și încingeți-vă coapsele cu adevărul (cf. Ef 6,14). Vezi câte mijloace de mântuire ți-a arătat Apostolul, toate menite pentru o unică împărăție și un singur scop. Viața devine un drum sigur pe calea poruncilor, până la scopul final stabilit de Dumnezeu. În alt loc, Apostolul spune: Să alergăm cu perseverență, cu ochii ațintiți la Isus, începutul și desăvârșirea credinței (Evr 12,1-2).
Cel care se arată superior ademenirilor pelerinajului pământesc, fără a se lăsa îmbolnăvit de gloria lumească, va simți nevoia să se ofere pe sine ca jertfă lui Dum­nezeu. A se oferi pe sine ca jertfă lui Dumnezeu înseamnă a nu căuta niciodată voința proprie, ci pe aceea a lui Dumnezeu și a o urma ca pe o călăuză bună, apoi a se mulțumi cu ceea ce este necesar pentru viața proprie. Acest lucru va ajuta pe fiecare să-și împlinească cu mai multă râvnă și seninătate datoriile proprii pentru binele său și al altora, așa cum se cuvine unui ucenic al lui Cristos. Acest lucru îl vrea Domnul atunci când spune: Cine vrea să fie primul dintre voi, și cel mai mare, să fie slujitorul tuturor și cel din urmă (cf. Mc 9,35).
Cel care acceptă acest criteriu trebuie să slujească în mod gratuit, să se supună tuturor și să contribuie ca un datornic ce restituie, fraților, un împrumut foarte mare. Apoi, cei care exercită o autoritate au o îndatorire mai mare decât ceilalți. Slujirea lor este mai angajantă decât a supușilor. Ei trebuie să dea exemplu de slujire umilă celorlalți, considerându-i pe frați ca pe un depozit încre­dințat lor de către Dumnezeu.
Cel care are responsabilitate asupra altora să se com­porte ca un educator conștiincios care se îngrijește cu atenție de copiii încredințați lui de către părinți. Dacă acesta va fi raportul de înțelegere și de armonie între cel care conduce și cel care ascultă, ascultarea va deveni bucuroasă, iar porunca va deveni plăcută. Veți fi siguri că sunteți pe calea perfectă. Dacă vă veți cinsti unii pe alții, veți duce pe pământ o viață fericită ca a îngerilor.

Din cartea Viața creștină a sfântului Grigore de Nyssa, episcop
(PG 46, 295-298)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: