În fața răului din jurul nostru, rău pe care îl săvârșim și noi, dar pe care deseori îl vedem creat de frații noștri, ne însușim oare vreodată cuvintele și suferința Apostolului: „Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea”. Sfântul Paul merge până acolo încât spune: „Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup”. Cât de grave sunt aceste cuvinte! Cât de mult vorbesc ele despre dragostea pe care Apostolul o avea pentru frații săi, pentru rudele sale, pentru întreg poporul lui Israel.

Cuvintele Apostolului sunt o mustrare pentru noi, pentru acele momente în care nu ne-am interesat de soarta fraților noștri, de viața celor din jurul nostru. Suntem aproape imuni la răul din jurul nostru. Nu ne interesează dacă frații noștri se vor mântui sau nu. Noi nu suntem dispuși să predicăm evanghelia celor care fac răul. Noi vrem o biserică plină de sfinți, doar de sfinți, uitând că avem obligația de a munci pentru convertirea păcătoșilor. Uităm cuvântul lui Cristos: „nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii” (cf. Mt 9,12).

Lecturile de astăzi ne invită să ne gândim mai mult la mântuirea și binele fraților noștri. Suntem chemați ca inima noastră să se trezească și să se lasă atinsă și pătrunsă de durere atunci când întâlnește răul și necredința în cei din jur. Trebuie să ajungem să spunem și noi: „mare îmi este întristarea și nesfârșit chinul” atunci când cineva în jurul nostru face răul. Dacă am conștientiza ce mare har este să schimbi viața unui om, să faci bine celui care face rău!

Cât din răul și necredința pe care le vedem în jur ne ating inima?

Vineri, 30 octombrie 2015 

Vineri din saptamâna a 30-a de peste an
Sf. Gerard de Potenza, ep.
Rom 9,1-5; Ps 147; Lc 14,1-6

LECTURA I
Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 9,1-5
Fraţilor, spun adevărul în Cristos, nu mint. Martoră îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. ² Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea. ³ Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. ⁴ Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile; ⁵ ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12a)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalime, pe Domnul Dumnezeul tău!

¹² Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
¹³ Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

¹⁴ El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
¹⁵ El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

¹⁹ El face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
²⁰ El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1-6
Într-o sâmbătă, Isus a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. ² Şi, iată, era în faţa lui un bolnav de hidropizie. ³ Atunci, Isus a spus învăţaţilor Legii şi fariseilor: „Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?” ⁴ Dar ei tăceau. Atunci, luându-l, l-a vindecat şi l-a trimis. ⁵ Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?” ⁶ Ei n-au putut să-i răspundă la aceasta.

Cuvântul Domnului