Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Să nu-i uităm niciodată pe cei morți! Să ne rugăm pentru cei răposați!

Posted by Paxlaur pe 02/11/2015

Sa se odihneasca in paceAstăzi, 2 noiembrie 2015, vă invit să ne unim în rugăciune pentru toți cei răposați, pentru toți cei care au murit, cunoscuți sau necunoscuți. Să aprindem o lumânare, să stăm în tăcere sau în rugăciune, să vizităm cimitirele și să ne rugăm împreună pentru toți cei dragi ai noștri care au plecat din această lume. Fiecare avem în inima noastră și în memoria noastră chipurile celor dragi. Să nu lăsăm să se șteargă această amintire. Să nu lăsăm să ni se fure memoria celor care s-au jertfit pentru noi, pentru țara noastră, pentru credința noastră.

În această seară, la ora 19:30 în Colegiul Lateran din Roma voi celebra o sfântă Liturghie în limba română pentru toți cei răposați, pomenindu-i în special pe tatăl și bunicii mei, dar și pe toți prietenii și toate rudele care au plecat spre casa Tatălui. Îi voi aminti și pe toți cei dragi ai voștri.

Un gând special de rugăciune voi înălța către Domnul pentru tinerii morți în noaptea de 30 spre 31 octombrie, în București! Domnul să-i odihnească în pacea sa, iar celor rămași în viața să le ofere consolarea prietenilor și mângâierea ce ne vine din speranța revederii într-o lume mai bună. Să nu-i lăsăm singuri nici pe cei morți, nici pe cei vii!

Să ne rugăm:

Domnul nostru Isus Cristos va transforma trupul nostru umil, făcându-l asemenea cu trupul său glorios. Însuflețiți de această speranță să-l rugăm:

   Doamne, tu ești viața și învierea noastră!

Doamne, Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, tu l-ai înviat din morți pe prietenul tău Lazăr:

–    dăruiește viața și fericirea veșnică răposaților pe care i-ai răscumpărat prin sângele tău prețios.

Doamne, Isuse Cristoase, mângâierea celor întristați, care ai șters lacrimile celor care plângeau la moartea lui Lazăr, a tânărului din Naim și a fiicei lui Iair:

–    alină durerea acelora care îi plâng pe răposații lor.

Doamne, Isuse Cristoase, mântuitorul nostru, distruge în trupul nostru muritor puterea păcatului, pentru ca așa cum printr-însul am meritat pedeapsa morții:

–    tot astfel, prin tine să dobândim viața veșnică.

Doamne, Isuse Cristoase, mântuitorul nostru, privește-i pe aceia care nu au speranță în tine, fiindcă nu te cunosc:

–    fă-i să creadă în înviere și în viața viitoare.

Tu, care le-ai dat orbilor lumina ochilor spre a te putea privi,

–    arată chipul tău acelor răposați care încă n-au văzut strălucirea ta.

Tu, care permiți ca locuința noastră pământească să se destrame,

–    dă-ne o locuință veșnică în ceruri.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.

Dumnezeu Tatăl l-a înviat pe Isus Cristos din morți. El va învia și trupul nostru supus putrezirii. Să-l rugăm, spunându-i:

Dă-ne, Doamne, viața în Cristos!

Părinte sfânt, fă ca aceia care au fost înmormântați cu Fiul tău prin Botez și reînnoiți prin învierea lui, astfel să trăiască viața cea nouă:

–    încât și atunci când vor muri, să trăiască mereu împreună cu Cristos.

Tu, care ai în grijă totul, ne-ai dat pâinea vie coborâtă din cer, ca să ne hrănim din ea cu vrednicie,

–    fă să avem parte de viața veșnică și să înviem în ziua de apoi.

Dumnezeule, tu ai voit să-l întărești pe Fiul tău aflat în agonie printr-un înger:

–    dă-ne și nouă în ultimele clipe speranța aducătoare de mângâiere.

Tu i-ai eliberat pe cei trei tineri din cuptorul de foc:

–    scapă sufletele răposaților de pedeapsa meritată pentru păcate.

Dumnezeul celor vii și al celor morți, care l-ai înviat pe Isus:

–    dă viață veșnică celor răposați și condu-ne împreună cu ei în slava fericirii veșnice.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.

Ascultă cu bunătate, Doamne, rugăciunile noastre: sporește în noi credința în Fiul tău înviat din morți și întărește-ne speranța în învierea slujitorilor tăi răposați. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care, fiind Dumnezeu, împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin.

Domnul să ne binecuvânteze, să ne apere de orice rău, şi să ne ducă la viaţa cea veşnică. Amin.

Din cartea Despre moartea fratelui Satir a sfântului Ambroziu, episcop

(Cartea 2, 40.41.46.47.132.133: CSEL 73, 270-274.323-324)

Să murim împreună cu Cristos, ca să trăim împreună cu el

Trebuie să recunoaștem că și moartea poate fi un câștig, iar viața, o pedeapsă. De aceea, și sfântul Paul spune: Pentru mine, a trăi este Cristos, iar a muri este un câștig (Fil 1,21). Ce este Cristos, dacă nu moartea trupului și duhul vieții? De aceea, să murim împreună cu el, ca să trăim împreună cu el. Să avem în noi, în fiecare zi, obiș­nuința și dispoziția de a muri așa încât sufletul nostru să învețe să se dezlipească de poftele trupului, și, ca și cum ar plana în înălțimi, departe de a se atinge de plăce­rile josnice ale lumii, care tind mereu să ademenească spiritul, să accepte imaginea morții, ca să nu îndure apoi moartea ca pe o pedeapsă. De fapt, legea trupului repugnă legii spiritului și încredințează sufletul legii păcatului. Dar care va fi remediul? Cine mă va elibera de acest trup al morții? Harul lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru (cf. Rom 7,24 ș.u.).

Avem medicul, să acceptăm medicamentul. Medica­mentul nostru este harul lui Cristos, iar trupul muritor este trupul nostru. Așadar, să ne exilăm din trup pentru a nu fi exilați din Cristos. Chiar dacă suntem în trup, să căutăm să nu urmăm dorințele trupului. Este adevărat, nu trebuie să renegăm drepturile legitime ale naturii, dar trebuie să dăm mereu preferință darurilor harului.

Lumea a fost răscumpărată prin moartea unuia singur. Dacă Cristos nu ar fi voit să moară, putea să o facă. În schimb, el nu a considerat că trebuie să alunge moartea ca și cum ar fi o slăbiciune, nici nu ne-ar fi mântuit mai bine altfel decât prin moarte. De aceea, moartea sa este viața tuturor. Noi purtăm sigiliul morții sale; atunci când ne rugăm, o vestim; oferind jertfa, o proclamăm; moartea sa este victorie, moartea sa este sacrament, moar­tea sa este solemnitatea anuală a lumii.

Ce să mai spunem despre moartea sa, în timp ce putem demonstra cu exemplul divin că numai moartea a dobândit nemurirea și că moartea însăși s-a răscumpărat pe sine? Deci moartea, cauză de mântuire universală, nu este de plâns. Moartea pe care Fiul lui Dumnezeu nu a disprețuit-o și n-a alungat-o, nu este de evitat.

Cu siguranță, moartea nu făcea parte din natură, însă a devenit parte a ei după aceea. De fapt, Dumnezeu nu a instituit moartea de la început, ci a dat-o ca remediu. Din cauza condamnării primului păcat, a început condiția demnă de compătimit a neamului omenesc în truda continuă, în dureri și adversități. Dar trebuia să se pună capăt acestor rele, pentru ca moartea să restituie ceea ce pierduse viața, altfel, fără har, nemurirea ar fi fost mai mult o povară decât un avantaj.

Sufletul nostru va trebui să iasă din îngustimile acestei vieți, să se elibereze de poverile trupului și să se îndrepte spre adunările veșnice. A ajunge acolo este pentru sfinți. Acolo vom cânta lui Dumnezeu acea laudă pe care, așa cum spune lectura profetică, o cântă interpreții cerești de harpă: Mari și minunate sunt lucrările tale, Doamne, Dumnezeule atotputernic, drepte și adevărate sunt căile tale, Rege al națiunilor. Cine nu se va teme, Doamne, și nu va preamări numele tău? Căci numai tu ești sfânt. Toate națiunile vor veni și se vor prosterna înaintea ta (Ap 15,3-4).

Sufletul va trebui să iasă și pentru a contempla nunta ta, Isuse, în care, în cântarea de bucurie a tuturor, mireasa este însoțită de pe pământ la cer, nemaifiind supusă lumii, ci unită cu spiritul: La tine va veni tot omul (Ps 64[65],3).

Sfântul David a suspinat, mai mult decât oricare altul, dorind să contemple și să vadă ziua aceasta. El a spus: Un lucru cer de la Domnul și pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele, ca să privesc frumusețea Domnului (Ps 26[27],4).

Anunțuri

2 răspunsuri to “Să nu-i uităm niciodată pe cei morți! Să ne rugăm pentru cei răposați!”

  1. angela said

    Bunul Dumnezeu sa aibe mila de toate sufletele decedate si sa le ierte pacatele .
    Odihna cea vesnica da-le lor Doamne si lumina fara de sfirsit sa le straluceasca lor.
    Sa se odihneasca in pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: