Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

De ce Cuvântul s-a făcut trup?

Posted by Paxlaur pe 08/01/2016

Cuvantul s_a facut trup„Cred într-unul Domn Isus Cristos
care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire
s-a coborât din ceruri,
s-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară,
și s-a făcut om”.

Aceste cuvinte pe care le rostim de fiecare dată când spunem Crezul sintetizează misterul nopții de Crăciun. Cuvântul, care era din Veșnicie împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, s-a făcut trup. Mai mult, prin aceste cuvinte ni se spune de ce s-au întâmplat toate acestea, de ce s-a făcut Dumnezeu trup: pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire.

Ce înseamnă aceste cuvinte?

În primul rând să fim atenți: spunem că s-a făcut trup „pentru noi, oamenii”. Așadar, nu spunem că s-a făcut trup pentru unii oameni, sau pentru un popor, ci pentru noi, oamenii, adică pentru toți oamenii. Cuvântul s-a făcut trup pentru ca noi, oamenii, toți oamenii să cunoaştem dragostea lui Dumnezeu.

Dacă „răsfoim” sfintele evanghelii descoperim că însuși Isus este cel care ne deslușește rostul întrupării sale. În dialog cu Nicodim el spune: „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In 3, 16). Cât de mare este prețuirea pe care Dumnezeu a binevoit să dea omului, să o dea fiecărui om, mie și ție. Ființa umană a primit o prețuire atât de mare, încât însuși Dumnezeu s-a făcut om și rămâne așa în vecii vecilor pentru a fi în strânsă legătură cu noi, oamenii. Cât mister în această noapte sfântă, în această naștere vestită de profeți, sperată de întreaga omenire și cântată de îngeri la împlinirea ei.

Dacă ne întrebăm de ce cuvântul s-a făcut trup și căutăm răspunsul în sfintele evanghelii, găsim în cuvintele lui Isus un răspuns potrivit pentru cei care cred în Cristos, dar și unul potrivit pentru cei care nu cred în Dumnezeu și în întruparea Cuvântului.

Pentru cei care cred în Cristos, răspunsul poate fi găsit în cuvintele spuse de Domnul ucenicilor, cuvinte care ne sunt adresate și nouă. Isus le-a spus: „V-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In 13,15). Să ne amintim momentul în care le spune aceste cuvinte. Nu suntem într-un moment de glorie, nu suntem în timpul vreunei vindecări miraculoase sau învieri, nu suntem în mijlocul unor discursuri memorabile, nu suntem în timpul strălucirii glorioase de pe muntele Tabor, ci suntem tocmai la momentul în care Isus le spăla picioarele ucenicilor, îi slujea și le dădea exemplul umilinței sale. Iată rostul întrupării, rostul prezenței sale în mijlocul nostru: ca și noi să învățăm să ne iubim și să ne slujim unii pe alții asemenea lui. Cuvântul s-a făcut trup ca să ne învețe să ne comportăm ca frați, plini de iubire unii de alții, fiii aceluiași Tată. Cuvântul s-a făcut trup pentru a deveni exemplul nostru, pentru a ne arăta calea care duce spre fericire: calea slujirii și a iubirii. Nu există alt drum spre fericire decât slujirea și iubirea celuilalt în umilință și adevăr.

De fapt, adevărul este un alt răspuns pe care Cristos ni-l dă și-l dă tuturor, inclusiv celor care nu cred în el. Întrebarea „De ce cuvântul s-a făcut trup” are un răspuns potrivit și pentru cei care nu cred în Dumnezeu. Acest răspuns se găsește în cuvintele lui Cristos din dialogul cu Pilat: „Atunci Pilat i-a zis: Așadar, ești rege? Isus i-a răspuns: Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu” (In 18,37).

Cuvântul s-a făcut trup ca să dea mărturie despre adevăr și să ne învețe și pe noi să iubim adevărul. În fiecare zi întâlnim oameni care nu cred. Noi înșine avem momente, poate chiar zile sau luni de necredință, un ateism verificat și încarnat în faptele noastre, în modul nostru de a trăi și de a ne raporta la ceilalți. Ei bine, în toată această confruntare cu propria necredință și cu ateismul din ceilalți, Cuvântul făcut trup ne amintește că drumul tuturor spre adevărata fericire (pe care noi, creștinii, o numim mântuire sau viață veșnică!) trece prin adevăr. Trebuie să iubim adevărul, să dăm mărturie despre adevăr. Toți! Trebuie să trăim în adevăr. Trebuie să ne lepădăm de orice formă de ipocrizie. Trebuie să renunțăm la măști. Trebuie să ajungem să prețuim atât de mult adevărul încât să ne eliberăm chiar și de acele minciuni nevinovate, să iubim adevărul chiar și în lucrurile mici.

Întrebarea noastră – De ce cuvântul s-a făcut trup? – are și un al treilea răspuns valabil atât pentru cei care cred în Cristos, cât și pentru cei care nu cred, adică pentru toți. Iar acest răspuns ni-l oferă sfântul Ioan: „Dumnezeu ne-a iubit şi ne-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1In 4, 10). „Tatăl l-a trimis pe Fiul său ca Mântuitor al lumii” (1In 4, 14). „Acesta s-a arătat ca să spele păcatele” (1In 3, 5). Cuvântul s-a făcut trup pentru a ne mântui, pentru a ne împăca cu Dumnezeu. Fiecare om are nevoie să fie în pace cu Domnul, chiar și cel care nu crede are nevoie de pace în inima sa și își dorește să trăiască liniștit. Cuvântul făcut trup poartă această pace în fiecare inimă. Spune atât de profund Sfântul Grigore de Nyssa: „Bolnavă, firea noastră cerea să fie vindecată; căzută, să fie ridicată; moartă, să fie înviată. Pierduserăm stăpânirea binelui, trebuia să o primim înapoi. Închişi în întuneric, trebuia să ni se aducă lumina; pierduţi fiind, aşteptam un Mântuitor; prinşi, un ajutor; robi, un eliberator. Aceste motive erau oare lipsite de însemnătate? Nu meritau ele să-l mişte pe Dumnezeu pentru a-l face să coboare până la firea noastră omenească spre a o cerceta, fiindcă omenirea se găsea într-o stare atât de jalnică şi de nefericită? (Sfântul Grigore de Nyssa, Or. catech., 15; CBC 457-458).

Da, cuvântul s-a făcut trup pentru a ne vindeca, ridica, învia. Pe toți! Cuvântul s-a făcut trup pentru mântuirea tuturor. Duns Scotus spunea atât de înțelept și profund: „La sfârșitul vieții toți, absolut toți se vor întâlni cu Cristos și-l vor cunoaște: și cei care cred în el și cei care nu cred. Toți îl vor întâlni și îl vor vedea așa cum este. Însă unii au fericirea de a-l cunoaște deja din această lume, din această viață”. Noi care ne bucurăm de strălucirea și cântul acestei nopți, noi care privim la Pruncul sfânt avem fericirea să-l cunoaștem deja și să-l întâlnim în această viață.

Însă tot noi suntem și cei care avem obligația de a-l imita, de a trăi asemenea lui, de a sluji și face bine tuturor. Să nu uităm că aceasta este și sărbătoarea infinitei Milostiviri a lui Dumnezeu, o milostivire care așteaptă să prindă rădăcini și în inima noastră. Sfântul Augustin de Hippona ne învață: „Putea să existe milostivire faţă de noi nefericiţii mai mare decât aceea care l-a indus pe Creatorul cerului să coboare din cer şi pe Creatorul pământului să se îmbrace cu un trup muritor? Chiar acea milostivire l-a indus pe stăpânul lumii să se îmbrace în natura de servitor, în aşa fel încât deşi fiind pâine să-i fie foame, deşi fiind săturare să-i fie sete, deşi fiind putere să devină slab, deşi fiind mântuirea să fie rănit, deşi fiind viaţă să poată muri. Şi toate acestea pentru a sătura foamea noastră, pentru a alina arşiţa noastră, pentru a întări slăbiciunea noastră, pentru a şterge fărădelegea noastră, pentru a aprinde caritatea noastră” (Serm. 207, 1: PL 38, 1042).

Și noi trebuie să devenim pâine pentru cei flămânzi, alinare pentru cei însetați de dreptate, forța celor slabi și sprijinul celor singuri. Trebuie să veghem asupra noastră pentru a nu zădărnici întruparea Domnului. Pruncul Isus a venit pentru noi oamenii. Să devenim și noi oameni buni, suflete frumoase, prilej de bucurie și speranță pentru cei de lângă noi.

Iată și un exemplu demn de urmat în fiecare zi, nu doar în preajma sărbătorilor:

Cu mulţi ani în urmă, într-o friguroasă zi de decembrie, în New York, în apropierea Crăciunului, un copil stătea în faţa unui magazin de pantofi. Era desculţ! Se uita ţintă la vitrină şi tremura. O doamnă s-a apropiat de el şi i-a spus:

– Micul meu prieten, de ce te uiţi cu atâta interes la acea vitrină? Ce vezi? Ce-ţi doreşti?

– Îi ceream lui Dumnezeu să îmi dea câteva perechi de pantofi, a fost răspunsul lui. „Mă doare” cumplit frigul acesta și picioarele îmi sunt înghețate.

Doamna l-a luat de mână, l-a dus în magazin şi i-a cerut vânzătorului să îi dea copilului vreo zece perechi de pantofi și de ghete pentru a le proba. Apoi a cerut un vas cu apă şi un prosop, iar vânzătorul, amabil, i-a adus tot ceea ce i-a cerut. Ea l-a dus pe micuţ în partea din spate a magazinului, şi-a scos mănuşile, i-a spălat picioarele şi i le-a şters cu prosopul.

Vânzătorul a venit şi cu încălţămintea. Copilul a probat mai multe perechi, iar doamna i-a cumpărat câteva din ele. A adunat perechile de pantofi și ghete şi i le-a dat copilului, după care i-a mângâiat părul şi i-a spus:

– Fără îndoială, micul meu prieten, acum te simţi mai comod!

În timp ce doamna se pregătea să plece, copilul a luat-o de mână şi privind-o cu lacrimi în ochi, i-a răspuns cu aceste cuvinte:

– Da, mă simt mult mai bine… Dar nu vă supăraţi că vă întreb, pentru eu i-am cerut lui Dumnezeu încălțăminte și ați apărut dumneavoastră: nu-i aşa că dumneavoastră sunteţi mama lui Dumnezeu?

„După ce Dumnezeu în trecut a vorbit părinţilor noştri prin profeţi, în multe rânduri şi în multe chipuri, în acest timp de pe urmă ne-a vorbit şi nouă prin Fiul” (Evr 1,1), cum am auzit în cea de-a doua lectură. După ce a vorbit omenirii prin Fiul a vrut şi vrea în continuare ca mesajul său de iubire şi de mântuire să ajungă la toţi oamenii. Astăzi noi suntem cei chemaţi să purtăm acest mesaj: Mergi și fă și tu la fel, sunt cuvintele lui Isus. Gesturile noastre, cuvintele şi faptele noastre, trebuie să-i facă pe cei din jurul nostru să se întrebe şi să ne întrebe: „nu-i aşa că sunteţi rudă cu Dumnezeu? Nu-i aşa că Dumnezeu locuieşte în inima dumneavoastră? Nu-i aşa că dumneavoastră sunteţi mama lui Dumnezeu?” Suntem chemați să fim asemenea Mariei: mama lui Dumnezeu!

Sărbătoarea aceasta trebuie să o trăim împreună cu Maria. Să privim la ea și să imităm credința ei. Sfinții părinți spuneau: „Sufletul Mariei să fie în fiecare dintre voi, ca să-l preamărească pe Domnul; duhul Mariei să fie în fiecare dintre voi, ca să tresalte de bucurie în Dumnezeu. Dacă, după trup, Cristos nu are decât o singură mamă, totuși, după credință, toți îl nasc pe Cristos, pentru că orice suflet îl primește pe Cuvântul lui Dumnezeu, cu condiția să fie neprihănit și lipsit de vicii și să păstreze curăția cu o pudoare intactă. Orice suflet care va putea fi astfel îl preamărește pe Domnul, așa cum sufletul Mariei l-a preamărit pe Domnul și duhul ei a tresăltat de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul ei”. Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi. Ajută-ne să-l naștem pe Cristos prin viața noastră, ajută-ne să-l primim pe Pruncul Isus în inima și casa noastră.

De ce Cuvântul s-a făcut trup? Ne spune atât de blând și încurajator profetul Ieremia: „Căci eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ier 29,11). Dumnezeu s-a făcut trup ca să ne dăruiască un viitor și o speranță!


25 decembrie 2015 

† NAŞTEREA DOMNULUI (CRĂCIUNUL)
Ss. Eugenia, m.; Anastasia, m.
Is 52,7-10; Ps 97; Evr 1,1-6; In 1,1-18

LECTURA I
Toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.
Citire din cartea profetului Isaia 52,7-10
Cât sunt de plăcute pe munţi picioarele celui care aduce vestea cea bună, care anunţă pacea, care vesteşte binele, care anunţă mântuirea, zicând Sionului: „Dumnezeul tău domneşte”. 8 Un glas! Străjerii tăi înalţă împreună un strigăt de bucurie, pentru că văd cu ochii că Domnul se întoarce în Sion. 9 Tresăltaţi, strigaţi de bucurie, ruine ale Ierusalimului, pentru că Domnul mângâie poporul său şi răscumpără Ierusalimul! 10 Domnul şi-a descoperit braţul său cel sfânt înaintea tuturor popoarelor, căci au văzut toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3cd-4.5-6 (R.: 3cd)
R.: Au văzut toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru!

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3cd Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

5 Cântaţi-i Domnului imnuri cu harpa,
cu harpa şi în cântări de psalmi!
6 Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru! R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a vorbit nouă prin Fiul.
Citire din Scrisoarea către Evrei 1,1-6
După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, 2 în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile. 3 Acesta, fiind strălucirea gloriei şi chipul fiinţei sale şi ţinând totul prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârşit purificarea păcatelor, s-a aşezat la dreapta maiestăţii, în ceruri, 4 devenind cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât al lor. 5 De fapt, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut” şi iarăşi: „Eu îi voi fi lui Tată şi el îmi va fi Fiu”? 6 Dar, din nou, când îl introduce pe primul născut în lume, spune: „Şi să-l adore toţi îngerii lui Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Ne-a strălucit o zi sfântă. Veniţi, neamuri, şi adoraţi-l pe Domnul! Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,1-18
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la Dumnezeu. 3 Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. 4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, 5 iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. 6 A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 9 Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. 10 Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. 11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. 12 Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, 13 care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. 14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: „Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»”. 16 Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: