Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Când și cum funcționează „asul” din mânecă? Dumnezeu și vrăjitoria!

Posted by Paxlaur pe 14/01/2016

magia asul din maneca si DumnezeuÎn lectura din această seară suntem noi în două momente diferite ale vieții (momente de multe ori zilnice!): clipele când ne merge bine și clipele când nu reușim să fim bine și toate se prăbușesc. Suntem atât de slabi și atât de bine oglindiți în comportamentul israeliților din fragmentul luat din Cartea întâi a lui Samuel: atunci când ne merge bine uităm de toți și de toate, uităm de familie și de prieteni, uităm de cei care ne-au ajutat, uităm că suntem slabi, fragili. Când ne merge bine ne credem atotputernici și ne permitem să-i disprețuim pe ceilalți. Clar că și Dumnezeu ni se pare prea mic pentru a-l lua în calcul. La ce ne-ar folosi, spunem în nebunia noastră, un dumnezeu când totul ne merge bine și pământul întreg pare la/sub picioarele noastre?

Însă tot acel bine, toate acea siguranță se prăbușește de multe ori brusc și ne trezim la pământ. Într-o secundă ne trezim zdrobiți de „filistenii” timpului nostru. Atunci ne amintim repede de familie, de prieteni, de binefăcători… Și când nici aceștia nu reușesc niciun truc, nicio magie, ne amintim, de multe ori tocmai la urmă, de un „mare magician”, de „unul” despre care am auzit că vindecă de orice boală, că învie și morții, că face minuni și lucruri incredibile. În disperarea și căderea noastră, suntem dispuși acum (abia acum!) să credem „toate tâmpeniile alea povestite de bunici”, cum că poate să meargă pe apă, să stea fără să mănânce 40 de zile, să alunge demoni, să moară pentru prieteni, ba chiar să învie etc. Suntem dispuși să credem orice, doar să ne salveze. Începem să ne binecuvântăm casele, să ne sfințim mașinile, să ne luăm icoane, iconițe, rozarii și altele ca să le purtăm la gât, prin buzunare. Riscăm, dacă este necesar, să mergem la slujbă chiar și în timpul săptămânii (mai ales mațea, că doar sfântul Anton e și el tot un fel de magician, însă el are program doar marțea!). Suntem dispuși să facem totul, doar să fim salvați. Dumnezeu a ajuns „asul” din mânecă de care ne amintim doar când avem nevoie, doar când suntem pe cale să (ne) pierdem! Aveam un Tată, dar l-am transformat într-un magician, într-o amuletă!…

Însă se pare că ușor ușor ne dăm seama că lucrurile nu pot funcționa așa. E o minciună să trăiești alături de familie și de prieteni și de binefăcători și de Dumnezeu doar când ai nevoie de ei, doar când ești în pericol. Nu ne putem juca de-a magia cu prietenii și cu Dumnezeu. Nu e uman, nu e creștinesc! E minciună, falsitate și ipocrizie. Este calea sigură spre irosirea vieții (veșnice!).

Să ne trezim și să ne însușim strigătul psalmistului: „Pentru îndurarea ta, mântuiește-ne, Doamne”. Scapă-ne de ipocrizie! Nu ne lăsa să ne mai sfințim casele, mașinile, hainele, rozariile și lănțișoarele și alte obiecte înainte de a ne sfinți inima! Putem bea zece litri de aghiazmă și tot degeaba, dacă nici măcar o picătură de „evanghelie” nu ne atinge inima!!! Putem face mii de rozarii și mătănii și ce mai vrem noi, dacă inima noastră nu a învățat încă ce înseamnă adevărul, iubirea, umilința, virtutea…

Totul rămâne un truc ieftin fără credință în suflet.

Să alergăm la Cristos acum și în fiecare clipă. Doar el poate să ne vindece. Să întindem mâinile noastre pline de „lepra” lăcomiei și a nedreptății și să-i spunem: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. Să răsune astăzi în inima noastră: „Vreau! Curăță-te!”. Să strigăm de bucurie căci Dumnezeu a venit în viața noastră, în tabăra luptelor noastre și vrea să rămână: în timp de boală ca și în timp de sănătate, fericiți sau nefericiți, săraci sau bogați. El vrea să fie mereu cu noi. Mereu! Să fim și noi cu el!

Dumnezeu nu este „asul” din mânecă. Nici „Magicianul de serviciu”. Nicia muleta norocoasă. Dumnezeu este tată, un tată mereu aproape!

14 ianuarie 2016 

Joi din săptămâna 1 de peste an
Ss. Felix de Nola, pr. m.; Ioan-Anton Farina, ep.
1Sam 4,1-11; Ps 43; Mc 1,40-45

LECTURA I
Israel a fost bătut şi arca lui Dumnezeu a fost luată.
Citire din cartea întâi a lui Samuel 4,1-11
Cuvântul lui Samuel a fost adresat întregului Israel. Israel a ieşit înaintea filistenilor la război. Şi-au fixat tabăra la Eben-Ezer, iar filistenii şi-au fixat tabăra la Afec. 2 Filistenii s-au aşezat în linie de luptă înaintea lui Israel şi lupta s-a întins. Israel a fost bătut de filisteni: au ucis în linia de luptă, în câmp, cam la patru mii de oameni. 3 Poporul a venit în tabără şi bătrânii lui Israel au zis: „De ce ne-a lovit Domnul astăzi înaintea filistenilor? Să aducem cu noi arca alianţei Domnului de la Şilo: să vină în mijlocul nostru şi să ne salveze din mâna duşmanilor noştri!” 4 Poporul a trimis la Şilo şi au luat de acolo arca alianţei Domnului Sabaot care şade peste heruvimi. Acolo erau cei doi fii ai lui Eli – Hofni şi Pinhas – cu arca alianţei lui Dumnezeu. 5 Când a ajuns arca alianţei Domnului în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic şi s-a cutremurat pământul. 6 Filistenii au auzit răsunetul strigătului şi au zis: „Ce înseamnă acest strigăt puternic în tabăra evreilor?” Şi au aflat că arca Domnului a venit în tabără. 7 Filistenilor le-a fost frică fiindcă spuneau: A venit Dumnezeu în tabără! Vai de noi, căci nu a fost aceasta până acum! 8 Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia i-au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în pustiu. 9 Fiţi tari şi fiţi bărbaţi, filistenilor, ca să nu deveniţi sclavii evreilor aşa cum ei au fost sclavii voştri! Fiţi bărbaţi şi luptaţi!” 10 Filistenii au luptat şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Măcelul a fost foarte mare şi au căzut din Israel treizeci de mii de pedestraşi. 11 Arca lui Dumnezeu a fost luată, iar cei doi fii ai lui Eli – Hofni şi Pinhas – au murit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 43(44),10-11.14-15.24-25 (R.: 27b)
R.Pentru îndurarea ta, mântuieşte-ne, Doamne!
10 Acum însă tu ne respingi şi ne umileşti
şi nu mai ieşi alături de oştirile noastre.
11 Ne faci să dăm înapoi în faţa vrăjmaşului
şi cei care ne urăsc ne pradă. R.

14 Tu ne faci de ocară în faţa vecinilor noştri,
de râs şi de batjocură pentru cei din jurul nostru.
15 Ne faci să fim de pomină printre păgâni
şi popoarele clatină din cap la vederea noastră. R.

24 Trezeşte-te, pentru ce dormi, Doamne?
Scoală-te, nu ne respinge la nesfârşit!
25 Pentru ce îţi ascunzi faţa?
Pentru ce uiţi de umilirea şi de oprimarea noastră? R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,23cd
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,40-45
În acel timp, a venit la Isus un lepros, care rugându-l şi îngenunchind, i-a spus: „Dacă vrei, poţi să mă cureţi”. 41 Lui Isus i s-a făcut milă şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus: „Vreau, curăţă-te!” 42Şi îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat. 43 Atunci, avertizându-l, Isus l-a trimis afară, spunându-i: 44 „Vezi să nu spui nimănui nimic, dar mergi, arată-te preotului şi adu pentru curăţarea ta cele poruncite de Moise ca mărturie pentru ei!” 45 Însă el, ieşind, a început să proclame tuturor şi să răspândească vestea, aşa încât Isus nu mai putea să intre în cetate în văzul lumii, ci stătea afară, în locuri pustii. Şi veneau la el de pretutindeni.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

6 răspunsuri to “Când și cum funcționează „asul” din mânecă? Dumnezeu și vrăjitoria!”

  1. Nico said

    Sfântul Anton e și el tot un fel de magician, însă el are program doar marțea! :)) asta e chiar buna

    Apreciază

    • Laurentiu said

      Din păcate aceasta este de multe ori atitudinea cu care ne apropiem de el și de Domnul… Prea puțini se întorc miercurea pentru a mulțumi.
      Și mai puțini sunt cei care au o viață plină de devoțiune! De cele mai multe ori avem doar devoțiuni de o zi, de o săptămână, o lună față de sfinți sau față de Domnul. Am fost martorul unor întâmplări comice, dar o comedie spre tragedie, un fel de râsu-plânsu: am fost în locuri în care poți să înjuri de Dumnezeu și să spui ce vrei de Cristos sau de Duhul Sfânt, însă dacă spuneai ceva rău de sfântul Anton sau de Padre Pio sau de alți patroni locali, erai „ars pe rug”… abia când te luai de sfinții protectori deveneai eretic. În rest poți face orice, zice orice…doar de „micii magicieni” să nu te atingi!
      Cam trist… și totuși trebuie să-i mulțumim Domnului pentru cei care stau zi de zi în rugăciune, pentru cei care privesc spre cer și simt că au acolo un Tată, spre cei care intră în biserică sau se roagă acasă și simt că au în sfinți frați mai mari și învățători în orice împrejurare, fericită sau nefericită. Și (încă) sunt mulți!

      Apreciază

  2. Nico said

    Un articol foarte bun!

    Apreciază

  3. angela said

    LAUDA TIE CRISTOASE!
    Prea mult adevar spus.
    Trebuie sa recunoastem ca alergam la ajutorul lui Dumnezeu in momente grele si dupa ce ne rezolvam treburile uitam. Da, de cele mai multe ori uitam sa-i multumim.
    Multumesc.

    Apreciază

    • Laurentiu said

      Recunoștința este un mare har… La fel și statornicia în bine, în rugăciune, în iubire! Sunt haruri, deci trebuie să le cerem necontenit în rugăciunile noastre și, după ce le primim, să lucrăm/muncim pentru păstrarea și rodnicia lor.
      Har peste har!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: