Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Binele comun… și problema mea?

Posted by Paxlaur pe 17/01/2016

UbuntuCând am citit lecturile acestei zile, cea de a CII-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului, mi s-au oprit ochii asupra acestor cuvinte: „Domnul şi-a găsit plăcerea în tine și… se va bucura de tine Dumnezeul tău”. Oare despre cine vorbește Domnul? La cine se gândea profetul Isaia când a scris aceste rânduri? Se gândea oare și la tine? Dar la mine? Ești tu bucuria lui Dumnezeu? Sunt eu cel în care Domnul își găsește plăcerea? Ce motive are Dumnezeu să se bucure de viața noastră? Ce am făcut sau ce facem bun? Concret, profitând de această zi dedicată celor mai mediatizate categorii a timpurilor noastre – migranții și refugiații –, ce facem sau ce am făcut pentru ei? Dar pentru alții? Dar pentru Biserică? Dar pentru societate? De fapt, pentru cine și ce facem în viața noastră?

Nu cred că ne dăm seama de obligația care ne revine din aceste cuvinte: Domnul și-a găsit plăcerea în tine… Dumnezeu se va bucura de tine. Eu unul nu conștientizez mereu această obligație de a fi prin tot ceea ce simt, fac, gândesc, rostesc prilej de bucurie pentru Domnul. Dimpotrivă, acum că mă analizez, am impresia că-l văd pe Dumnezeu cum își acoperă fața cu palmele sau își prinde capul în mâini și-și spune dezamăgit: „La asta chiar că nu mă așteptam din partea ta”… Știu, exagerez cu „personificarea”, dar nu exagerez cu „capacitatea” mea, a noastră de fi prilej de „suferință”, de întristare pentru Dumnezeu și pentru aproapele.

Și totuși provocarea rămâne. Invitația de a fi bucuria Domnului se reînnoiește. Mai mult, Dumnezeu ni s-a revelat un iubitor al fericirii, al bucuriei și vrea să fim prilej de bucurie nu doar pentru el, ci și unii pentru alții, nu doar în cer, ci și aici pe pământ. Nu cred că reprezintă pentru cineva o noutate că Dumnezeu ne vrea fericiți și aici pe pământ, nu doar în ceruri. Și acest lucru se vede clar din pasajul evanghelic din această duminică: martor al bucuriei oamenilor, participă la nunta lor. Ba mai mult, salvează nunta transformând apa în vin și făcând bucuria să dureze. Dumnezeu ne vrea veseli. Spunea Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea: „Un creștin care nu știe ce înseamnă bucuria, un creștin trist, sigur nu-l are pe Duhul Sfânt, sigur nu a primit darurile sale!”

Lectura a doua din această duminică ne vorbește tocmai despre aceste daruri, carisme, pe care fiecare le primește de la Duhul Sfânt. Să ne întipărim bine câteva elemente esențiale.

În primul rând fiecare primește un dar. Nu există persoană care să nu fi primit măcar o carismă. Poate că unii nu au descoperit-o încă; poate alții, de frică (lene? Indiferență? etc.) au îngropat acea carismă și ea nu dă roade; poate că alții își trăiesc în modul cel mai simplu carisma lor în viața de zi cu zi, în familie sau acasă și nici măcar nu-și dau seama că prin această simplitate a lor, dau mărturie despre carisma pe care Duhul le-a oferit-o și care în ei se manifestă prin fidelitate, prin simplitate, prin hărnicie etc. Așadar, o carismă are fiecare!

În al doilea rând, se naște o întrebare: carisma se găsește în interiorul nostru sau vine din afara noastră, ca un dar care trebuie cerut, așteptat și primit? Apostolul ne explică atât de bine că totul ne este dat „prin Duhul”. Așadar trebuie să conștientizăm un adevăr esențial: carisma nu se găsește singură, nu crește singură în interiorul nostru, ci este primită. Pentru aceasta trebuie cerută. Atunci când simțim că suntem săraci, mici, neputincioși; atunci când dintre cele șapte miliarde de persoana de pe fața pământului noi ne simțim ultima ființă; atunci când considerăm că fiecare are ceva de oferit numai noi nu, ei bine atunci să îngenunchem în rugăciune și să cerem carismele, harurile de care avem nevoie pentru a deveni „bucuria lui Dumnezeu”. Să cerem și să fim deschiși, mereu disponibili să primim „har peste har”. Carisma este un dar!

În al treilea rând este esențial să nu uităm sau să nu fragmentăm cuvintele Apostolului. El spune că fiecare primește o carismă, un dar, însă imediat adaugă: „Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor”. Ah, cât de mult am putea schimba fața pământului dacă ne-am întipări acest „bine comun”, acest „binele tuturor” pe frunte, pe pereții caselor, pe tocul ușilor. Să strigăm la unison: exist pentru binele tuturor și pentru a fi bucuria lui Dumnezeu. Însă ce valoare are astăzi binele comun? Această expresie pare să fi ajuns sinonimă cu utopie, misiune imposibilă, „treaba ta/voastră/lor” etc.. Noi știm de egoism, de individualism, de „fiecare pentru el”, de „cine poate oase roade”, dar „binele comun”?! Ce e „acela” bine comun? Se pare că nu prea știu de el nici mulți dintre politicieni, nici unii oamenii de afaceri, nici chiar unii dintre cei care stau mai toată ziua prin biserică, fie ei laici, persoane consacrate sau preoți. Putem da un exemplu simplu și fiecare se gândește la ce clasă sau categorie de oameni vrea: cum poți conduce mașini de zeci/sute de mii de euro sau cheltui zeci/sute de mii de euro în vacanțe de lux sau trăi în case extravagante, lipsite de orice (bun) simț al realității etc. atâta timp cât lângă tine, poate chiar pe strada ta, sau în cartierul tău sau în lista ta de cunoștințe sunt persoane care nici măcar nu au ce mânca sau mor de frig prin case neîncălzite sau pe străzi? Nu cred nici în creștinul, nici în politicianul, nici în omul de afaceri, în nicio persoană care trăiește indiferentă față de astfel de situații!!! Nu intrăm aici în detalii de genul „ei, na, cum îți așterni așa dormi” sau detalii legate de merit sau de demnitate sau de funcție sau de etc. Scuze găsim și/sau inventăm ușor. Să fim sinceri cu noi și să ne gândim dacă și cât ne interesează să existe un bine comun, să ne fie bine în comun, să punem în comun binele de care ne bucurăm, carismele și darurile pe care le-am primit…și pe care le-am primit pentru această lume, nu pentru lumea cealaltă, că dincolo nu vom duce nimic!!! Toți putem face mai mult aici și acum. Toți! Chiar și cei care chiar acum, citind aceste rânduri spun că ei nu ai nimic de oferit, nimic de făcut sau că au făcut deja prea mult etc. Chiar și eu sau poate mai ales eu. Și tu!

Carisma și punerea ei în comun, în folosul comunității, spre consolidarea binelui comun ar trebuie să fie obligatorie: și în Biserică și în societate! Cum ar fi ca la sfârșit de an fiecare să fie obligat să completeze o declarație și să spună: „Eu anul acesta am făcut pentru societate cutare lucru; pentru strada pe care locuiesc am îngrijit gardul viu, am strâns hârtiile, am vopsit băncile… ”. Sau „Eu pentru Biserică anul acesta am făcut cutare lucru; m-am implicat în cutare acțiune de voluntariat; am vizitat bolnavii…”. Oare de ce când mergi să te angajezi la o firmă, printre primele lucruri care ți se cer este: „Ce știi să faci? La ce ești bun?”. Altfel spus, în limbajul lecturii de astăzi, care este carisma ta? În schimb, dacă la o firmă ți se pune o astfel de întrebare și ți se cer diferite abilități și experiențe, în Biserică de ce pe mulți nu-i întreabă nimeni nimic și intră/trăiesc fără să facă nimic? (Sau fac doar pentru ei!). La fel și în societate. Care este carisma noastră pentru binele comun? Dacă atunci când o persoană, sub impulsul și inspirația Duhului Sfânt, vrea să întemeieze un Institut religios, un ordin de viață consacrată, trebuie să prezinte în cererea sa „carisma” institutului, o carismă care trebuie să fie „nouă”, în sensul că trebuie să îmbogățească biserică, să contribuie la creșterea ei într-o manieră nouă/diferită de celelalte institute deja existente, oare de ce nu ni s-ar cere și fiecărui creștin același lucru: ce aduci tu nou pentru Biserică? Dar pentru societate?

Să nu uităm această obligație: suntem chemați să fim prilej de bucurie pentru Domnul, să fim bucuria lui Dumnezeu, muncind și pentru binele comun, punând în comun darurile pe care le-am primit. Aceasta nu este colectivizare sau reducerea la același numitor, ci este edificare reciprocă, este calea pe care trebuie, trebuie să o parcurgem pentru a construi o lume mai bună, pentru a lăsa această lume mai bună decât este acum. Să arătăm că într-adevăr ne pasă de ceea ce se întâmplă și dincolo de „ograda” noastră.

Să ne încredințăm mijlocirii sfintei Fecioare Maria, cea care a contribuit la „binele comun” prin ascultarea și umilința ei, prin suferința și slujirea ei în folosul aproapelui. Să luăm în serios testamentul ei, căci ea, arătând spre Isus, ne spune astăzi și nouă: „Faceți tot ce vă va spune”. Amin!


 

PS. Cere de la Domnul astăzi în rugăciune să-ți dăruiască/descopere care este carisma ta, darul tău primit pentru binele celorlalți și, mai ales, cere harul/curajul de a-l pune/de a te pune în slujba binelui comun.

Să nu-i uităm astăzi în rugăciunile și faptele noastre pe cei care trec prin această experiență dură a vieții, pe cei care sunt migranți sau refugiați.


17 ianuarie 2016 

† DUMINICA a 2-a de peste an
Sf. Anton, abate
Is 62,1-5; Ps 95; 1Cor 12,4-11; In 2,1-11

LECTURA I
După cum se bucură mirele de mireasă, tot la fel se va bucura de tine Dumnezeul tău.
Citire din cartea profetului Isaia 62,1-5
De dragul Sionului nu voi tăcea şi de dragul Ierusalimului nu voi sta liniştit până când nu va răsări dreptatea lui ca aurora şi mântuirea lui nu va arde ca o flacără. 2 Vor vedea neamurile dreptatea ta şi toţi regii, gloria ta; vei fi numit cu un nume nou, pe care gura Domnului îl va indica. 3 Vei fi o cunună a frumuseţii în mâna Domnului şi un turban regal în mâna Dumnezeului tău. 4 Nu ţi se va mai spune „Părăsită” şi ţara ta nu va mai fi numită „Devastată”, căci ţi se va spune „Plăcerea mea este în ea” şi ţării tale, „Măritată”, pentru că Domnul şi-a găsit plăcerea în tine şi ţara ta va avea un soţ. 5 Cum se căsătoreşte un tânăr cu o fecioară, tot aşa se va căsători cu tine cel care te-a zidit. Şi după cum se bucură mirele de mireasă, aşa se va bucura de tine Dumnezeul tău.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1-2a.2b-3.7-8a.9-10ac (R.: cf. 3)
R.: Vestiţi tuturor popoarelor faptele minunate ale Domnului!
1 Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2a Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele lui! R.

2b Vestiţi din zi în zi mântuirea lui!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.

7 Daţi Domnului, voi, familiile popoarelor,
daţi Domnului glorie şi putere!
8a Daţi Domnului gloria numelui său! R.

9 Prosternaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi în podoabe sfinte;
dansaţi înaintea lui, toţi locuitorii pământului!
10ac Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”;
el va judeca popoarele cu dreptate. R.

LECTURA A II-A
Toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia după cum vrea.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,4-11
Fraţilor, există diferite daruri, dar este acelaşi Duh. 5 Sunt diferite slujiri, dar este acelaşi Domn. 6Sunt diferite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi. 7 Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor. 8 Căci unuia îi este dat prin Duhul cuvântul înţelepciunii, altuia, cuvântul cunoaşterii, după acelaşi Duh, 9 iar altuia, datorită aceluiaşi Duh, credinţa, altuia, darul vindecărilor, prin acelaşi unic Duh; 10 unuia îi este dată puterea de a face minuni, altuia, profeţia, altuia, discernământul duhurilor, altuia, varietatea limbilor, iar altuia, interpretarea limbilor. 11 Însă toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia după cum vrea.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tes 2,14
(Aleluia) Prin predicarea evangheliei, Dumnezeu ne-a chemat să moştenim gloria Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,1-11
În acel timp, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. 2 A fost chemat şi Isus cu discipolii lui. 3 Lipsind la un moment dat vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”. 4 Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie; încă nu a venit ceasul meu”. 5 Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune”. 6 Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. 7 Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!” Iar ei le-au umplut până sus. 8 Atunci le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!” Ei i-au dus. 9 Când a gustat stolnicul apa devenită vin – şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau – stolnicul l-a chemat pe mire 10 şi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!” 11 Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

4 răspunsuri to “Binele comun… și problema mea?”

  1. angela said

    LAUDA TIE CRISTOASE!
    Prin cuvintele Sfintei Evanghelii, bunul Isus sa ne ierte pacatele noastre.
    Multumesc!
    O zi de duminica binecuvintata va doresc.

    • Laurentiu said

      Și eu vă mulțumesc pentru tot.
      Vă doresc o săptămână plină de har și pace!
      NB. Nu uitați să vă rugați pentru mine, mai ales în această perioadă de examene! 🙂

  2. Renata said

    Dumnezeu se foloseste de diferiti oameni pentru a face binele….pt ca orice bine exterior lui Dumnezeu isi are modelul in Dumnezeu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: