| 1 Doamne, tu mă cercetezi și mă cunoști; |
| 2 știi când mă așez și când mă scol; |
| pătrunzi de departe intențiile mele; |
| 3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ți scapă; |
| toate cărările mele îți sunt cunoscute. |
| 4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă, |
| tu, Doamne, îl cunoști întru-totul. |
| 5 Tu mă învălui din față și din spate |
| și mâna ta stă întinsă asupra mea. |
| 6 Minunată este pentru mine cunoașterea ta, |
| prea înaltă ca să o pot [înțelege]. |
| 7 Unde aș putea merge departe de duhul tău |
| și unde aș putea fugi dinaintea feței tale? |
| 8 Dacă m-aș urca la cer, tu ești acolo; |
| dacă m-aș coborî în locuința morților, |
| tu ești [de față]. |
| 9 Dacă aș lua aripile aurorei |
| și m-aș opri dincolo de mare, |
| 10 și acolo mâna ta m-ar conduce |
| și dreapta ta m-ar ține. |
| 11 Dacă aș spune: „Cel puțin întunericul să mă acopere |
| și lumina să devină noapte în jurul meu!”, |
| 12 dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine, |
| iar noaptea este luminoasă ca ziua |
| și întunericul este ca lumina. |
| 13 Pentru că tu ai format rărunchii mei, |
| m-ai țesut în sânul mamei mele. |
| 14 Te laud pentru că m-ai făcut |
| [o făptură] atât de minunată! |
| Lucrările tale sunt admirabile! |
| Și sufletul meu cunoaște bine aceasta! |
| 15 Oasele mele nu erau ascunse pentru tine |
| când am fost plămădit în taină, |
| țesut în chip minunat în adâncimile pământului. |
| 16 Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naște |
| și în cartea ta îmi erau scrise toate; |
| zilele erau fixate, pe când nu era nici una dintre ele. |
| 17 Cât de adânci sunt, pentru mine, |
| gândurile tale, Dumnezeule, |
| de necuprins, principiile lor! |
| 18 Dacă le-aș număra, ar fi mai multe ca nisipul. |
| Când mă trezesc, tot lângă tine sunt. |
| 19 O Dumnezeule, dacă l-ai nimici pe cel nelegiuit! |
| Depărtați-vă de la mine, |
| oameni [vărsători] de sânge! |
| 20 Ei vorbesc despre tine cu înșelăciune, |
| se ridică împotriva ta pe nedrept. |
| 21 Oare nu-i urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc |
| și de cei ce se ridică împotriva ta nu mi-e silă? |
| 22 Cu ură desăvârșită îi urăsc, |
| ca și cum ar fi dușmanii mei. |
| 23 Cercetează-mă, Dumnezeule, |
| și vezi inima mea, |
| încearcă și cunoaște neliniștile mele! |
| 24 Vezi dacă nu merg pe o cale greșită |
| și condu-mă pe calea veșniciei. |
(Psalmul 139)
Prea târziu te-am iubit... 
Răspunde-i lui Laurentiu Anulează răspunsul