Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Lumina este dulce…

Posted by Paxlaur pe 21/05/2016

Copiii si lumina

Dulce este lumina (Qoh 11,7), spune Ecleziastul, și este foarte bine să contemplăm cu ochii noștri acest soare vizibil. Căci dacă lumina ar dispărea, lumea ar fi lipsită de frumusețea ei, iar viața ar fi fără viață. De aceea, Moise, vizionarul lui Dumnezeu, a spus deja mai înainte: Și a văzut Dumnezeu lumina și a spus că este bună (cf. Gen 1,3). Însă noi trebuie să ne gândim la acea lumină mare, adevărată și eternă, care, venind în lume, luminează pe orice om (In 1,9), adică la Cristos, mântuitorul și răscumpărătorul lumii, care, făcându-se om, a coborât până la cel mai de jos grad al condiției umane. Despre el spune psalmistul: Cântați-i lui Dum­nezeu, cântați imnuri numelui său, pregătiți calea celui care se înalță peste asfințit; numele lui este Domnul, tresăltați de bucurie înaintea lui (cf. Ps 67,5).
Ecleziastul a spus că lumina este dulce și a prevestit că este bine să vedem cu ochii noștri soarele măririi, adică pe acela care, în timpul întrupării sale dumneze­iești, a spus: Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieții (In 8,12). De asemenea: Aceasta este judecata: lumina a venit în lume (In 3,19). Astfel, această lumină solară, pe care o vedem cu ochii noștri trupești, prevestea lumina spiri­tuală, pe Soarele dreptății. Acesta a fost cu adevărat foarte dulce pentru cei care au fost considerați vrednici să fie instruiți de el și să-l contemple cu ochii lor în timp ce trăia cu oamenii, ca un om oarecare, chiar dacă, în realitate, el nu era un om ca ceilalți. De fapt, el era și Dumnezeu adevărat, și, pentru aceasta, a putut face ca orbii să vadă, șchiopii să umble, surzii să audă, i-a cură­țat pe leproși, i-a înviat pe cei morți numai prin porunca glasului său.
Dar și acum este un lucru foarte dulce să ne fixăm ochii spirituali asupra lui și să contemplăm și să medităm în interior frumusețea sa divină și curată și astfel, prin această comuniune și participare, să fim luminați și înfru­musețați, să fim umpluți sufletește de dulceața spirituală, să fim îmbrăcați în sfințenie, să dobândim înțelepciu­nea și, în sfârșit, să fim plini de o bucurie divină, care să se extindă la toate zilele vieții noastre. La aceasta se referea Ecleziastul atunci când spunea: Chiar dacă un om ar trăi mulți ani, se va bucura de ei (cf. Qoh 6,3). Pentru că, într-adevăr, acel Soare al dreptății este autorul întregii bucurii pentru cei care îl privesc; referindu-se la el, profetul David spune: Cei drepți se bucură și
tresaltă de bucurie în fața lui Dumnezeu, se desfată în fericire și veselie (Ps 67,4), și iarăși: Bucurați-vă, drep­ților, în Domnul; cei fără prihană se cuvine să-i înalțe cântare de laudă (Ps 32,1).

Din Comentariu asupra Ecleziastului, de sfântul Grigore din Agrigento, episcop
(Cartea 10, 2: PG 98, 1138-1139: Veniți la Domnul și veți fi luminați)


Reflecții despre bătrânețe (din cartea lui Qohelet   11,7–12,14)
Dulce este lumina
și o plăcere pentru ochi să vadă soarele.
Deci, dacă un om trăiește mulți ani,
să se bucure în toți anii aceștia
și să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric.
Tot ce va veni este deșertăciune.
Bucură-te, tinere, în zilele tinereții tale
și fii cu inima veselă cât ești tânăr;
urmează căile inimii tale și dorințele ochilor tăi,
dar să știi că pentru toate acestea
Dumnezeu te va chema la judecată.
Izgonește tristețea din inima ta
și îndepărtează suferința din trupul tău;
tinerețea și primăvara vieții sunt trecătoare.
Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale,
înainte de a veni zilele nenorocirii
și înainte de a se apropia anii în care va trebui să spui:
„Nu găsesc nici o plăcere în ei”;
înainte de a se întuneca soarele și lumina, luna și stelele
și înainte de vremea în care norii rămân și după ploaie.
Atunci este ceasul în care tremură paznicii casei
și se încovoaie bărbații cei tari,
se opresc din lucru cele care macină,
căci sunt puține la număr,
se întunecă cele care se uită pe ferestre,
se închide ușa dinspre stradă;
când huruitul morii se stinge, ciripitul păsărilor slăbește
și toate tonurile cântecelor amuțesc,
atunci se vor teme de orice înălțime
și le va fi frică pe drum,
atunci migdalul înflorește, lăcusta se târăște
și cáperele se deschid;
atunci omul se îndreaptă spre casa lui cea veșnică,
iar bocitoarele dau târcoale pe străzi.
Gândește-te la aceasta până nu se rupe funia de argint,
până nu se sfărâmă lampa de aur,
până nu se sparge urciorul la izvor,
până nu cade roata de la fântână,
până nu se întoarce țărâna în pământul căruia îi aparține
și până ce duhul nu se întoarce la Dumnezeu care l-a dat.
Deșertăciunea deșertăciunilor, spune Qohelet,
toate sunt deșertăciune!
Pe lângă faptul că Qohelet a fost înțelept, el a mai și învățat poporul cunoștința, a cercetat, a privit cu aten­ție și a compus multe parabole. Qohelet s-a străduit să găsească cuvinte plăcute și să scrie învățături drepte și pline de adevăr. Cuvintele înțelepților sunt ca niște bolduri; și, strânse la un loc, sunt ca niște cuie bătute; ele sunt date de un singur păstor. Fii cu luare-aminte; încolo, fiule, scrisul de cărți este fără sfârșit și învă­țătura multă obosește trupul. Sfârșitul discursului. După ce ai ascultat toate, teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile lui, pentru că aceasta este datoria fiecărui om. Căci Dumnezeu va aduce la judecată orice faptă, chiar și cele ascunse, fie că sunt bune, fie că sunt rele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: