Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Prietenia adevărată, perfectă și veșnică

Posted by Paxlaur pe 22/06/2016

David and Jonathan detail, ScotlandIonatan, cel mai remarcabil dintre tineri, fără să pri­vească la însemnele regale, nici la succesiunea la domnie, a făcut un pact cu David și, prin prietenie, a instituit o egalitate între slujitor și stăpân. Atât de mult l-a preferat în locul său pe cel alungat de tatăl său, pe cel care se ascundea prin pustiu, pe cel condamnat la moarte, pe cel destinat să fie măcelărit, încât, umilindu-se pe sine și înălțându-l pe celălalt, i-a spus: Tu vei fi rege, iar eu voi fi al doilea după tine (cf. 1Sam 23,17).
O, sublimă oglindă a adevăratei prietenii! Minunat lucru! Regele Saul ardea de mânie împotriva slujitorului și ridica întreaga țară împotriva lui ca împotriva unui pretendent la domnie. Acuzându-i pe preoți de trădare, îi ucide pentru o simplă suspiciune. Umblă prin păduri, coboară în văi, traversează munți și prăpăstii cu bande înarmate. Toți promit să răzbune afrontul făcut regelui. Numai Ionatan, singurul care ar fi avut mai mult dreptul să fie invidios pe David, a considerat că trebuie să se opună regelui, să organizeze fuga prietenului, să-l ajute cu sfaturile sale în mijlocul atâtor împotriviri. Preferând prietenia în locul domniei, spune: Tu vei fi rege, iar eu voi fi al doilea după tine. Privește cum tatăl tânărului îi stârnește gelozia împotriva prietenului, insistând cu insulte, speriindu-l cu amenințări de dezmoștenire, amin­tindu-i că putea să piardă onoarea de a fi rege.
Într-adevăr, deși împotriva lui David a fost rostită o sentință de moarte, Ionatan nu și-a părăsit prietenul. De ce să moară David? Cu ce a păcătuit? Ce-a făcut? El și-a pus viața în pericol și l-a răpus pe filistean, și tu te-ai bucurat. De ce să moară? (cf. 1Sam 20,32; 19,3). La aceste cuvinte, regele, înfuriat peste măsură, a încercat să-l străpungă cu lancea de perete pe Ionatan, adăugând aceste insulte: Fiu de desfrânată. Eu știu că tu îl iubești spre necinstea ta și spre rușinea mamei tale nerușinate (cf. 1Sam 20,30). Apoi, a vărsat asupra tânărului tot veninul pe care îl avea în inimă, adăugând cuvinte care să-i incite ambiția, să-i mărească invidia și să-i trezească gelozia și amărăciunea. A spus: Cât timp va trăi fiul lui Iese, domnia ta nu va fi în siguranță (cf. 1Sam 20,31).
Cine nu ar fi fost mișcat de aceste cuvinte? Cine nu s-ar fi aprins de ură? Cui nu i-ar fi tulburat iubirea, cui nu i-ar fi micșorat stima, cui nu i-ar fi șters prietenia? În schimb, acel tânăr, plin de iubire, păstrând legămintele prieteniei, puternic în fața amenințărilor, răbdător în fața insultelor, disprețuind domnia pentru fidelitatea față de prieten, uitând de mărire, dar amintindu-și de stimă, a spus: Tu vei fi rege, iar eu voi fi al doilea după tine.
Aceasta este prietenia adevărată, perfectă, trainică și veșnică, pe care invidia nu o atinge, suspiciunea nu o micșorează, ambiția nu o destramă. Pusă la încercare, ea nu s-a clătinat; lovită, ea nu a căzut; copleșită de atâtea insulte, ea a rămas inflexibilă; sfâșiată de atâtea injurii, a rămas nemișcată. Așadar, mergi, și fă și tu la fel.

Din tratatul Despre prietenia spirituală, de fericitul Aelred, abate
(Cartea 3: PL 195, 692-693)


Din cartea întâi a lui Samuel    19,8-10; 20,1-17

Prietenia dintre David și Ionatan

În zilele acelea, a început din nou războiul. David a luptat împotriva filistenilor și le-a pricinuit o mare înfrângere, și au fugit dinaintea lui. Atunci duhul cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care ședea în casă, cu sulița în mână. David cânta și Saul a vrut să-l pironească cu sulița de perete. Dar David s-a ferit de el, și Saul a lovit cu sulița în perete. David a fugit și a scăpat în noaptea aceea.
David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan și i-a zis: „Ce-am făcut? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea
să-mi ia viața?” Ionatan i-a răspuns: „Nicidecum! Nu vei muri. Tatăl meu nu face nici un lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de știre; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Aceasta nu se poate”. David a zis iarăși: „Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta, și își va fi zis: «Să nu știe Ionatan, ca să nu se întristeze». Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu a fost decât un pas între mine și moarte”.
Ionatan i-a zis lui David: „Ce-ți dorește inima, ce vrei să fac pentru tine?” Și David i-a răspuns lui Iona­tan: „Iată că mâine este lună nouă și ar trebui să stau să mănânc cu regele; lasă-mă să mă duc și să mă ascund în câmpii până poimâine seara. Dacă tatăl tău va întreba despre lipsa mea, să-i spui: «David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă în fiecare an». Și dacă va zice: «Bine!» atunci slujitorul tău va fi în pace; dar dacă-l va apuca mânia, să știi că pieirea mea este lucru hotărât din partea lui. Arată-ți deci dragostea față de slujitorul tău, căci ai făcut cu sluji­torul tău un legământ înaintea Domnului. Și dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viața, de ce să mă mai duci până la tatăl tău?” Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul că nu-ți voi da de știre, dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu!” David i-a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău ți-ar răspunde cu asprime?” Și Ionatan i-a zis lui David: „Vino, să ieșim pe câmp”. Și au ieșit amândoi pe câmp. Ionatan i-a zis lui David: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, voi căuta să aflu hotărârea tatălui meu mâine sau poimâine la ceasul acesta; și dacă se va arăta binevoitor față de David, și dacă nu, voi trimite îndată la tine ca să-ți fac cunoscut lucrul acesta. Așa să-i facă Domnul lui Ionatan și încă și mai rău! Dacă tatăl meu plănuiește să-ți facă rău, iarăși îți voi da de știre și te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; și Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu! Dacă voi mai trăi, să te porți față de mine cu bunătatea Dom­nului; și dacă voi muri, să nu-ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare dintre vrăjmașii lui David de pe fața pământului”. Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David: „Domnul să se răzbune pe dușmanii lui David!” Ionatan s-a jurat din nou lui David pe iubirea pe care o avea față de el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: