Un tânăr fără credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi, privind în dreapta şi în stânga, exclama întruna: – Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd! – Nu te supăra, a […]
https://prietendevremerea.wordpress.com/2016/06/27/adevaratele-minuni/
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu