Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Bunul samaritean și cele două întrebări inseparabile

Posted by Paxlaur pe 09/07/2016

samariteanul milostivEvanghelia de astăzi este una dintre cele mai cunoscute. Toți cunoaștem parabola bunului samaritean. Toți folosim expresia „bun samaritean” și știm ce înseamnă să fii „bunul samaritean”. Aceasta pentru că am fost pentru alții sau alții au fost pentru noi „bunul samaritean”.

Însă evanghelia de astăzi are două întrebări la care trebuie să răspundem în viața noastră, prin ceea ce facem astăzi și în această săptămână. Sunt două întrebări pe care nu le putem separa.

Prima întrebare este: „Ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”. Noi, creștinii, credem în viața veșnică. Credem că suntem călători pe acest pământ și ne îndreptăm spre casa Tatălui. Întrebarea aceasta trebuie să ne-o adresăm zilnic, în fiecare dimineață: ce trebuie să fac astăzi pentru a moșnit viața veșnică? Iar răspunsul, pentru cei care vor să moștenească viața veșnică, este zilnic același: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi… Fă aceasta şi vei trăi”, vei trăi pe acest pământ și în ceruri.

Doar că nu este mereu ușor să facem aceasta. Nu este ușor să-l iubim și să-l slujim pe Dumnezeu din toată inima. Nu ne este ușor nici în relația cu aproapele. Dimpotrivă!

De fapt, aici intervine a doua întrebare din evanghelie și din viața noastră: „Cine este aproapele meu?”.

Întrebarea aceasta poate fi pusă atât de cel care vrea să ajute, samariteanul, cât și de cel care are nevoie de ajutor, cel căzut în mâinile tâlharilor, cel în suferință.

Poate că astăzi noi nu avem nevoie de ajutor. Poate că suntem sănătoși, avem tot ce ne trebuie, avem familia și prietenii aproape. Aceasta înseamnă că pentru noi întrebarea devine: cui îi pot fi aproape? Pe cine pot să ajut în această zi? Cine are nevoie de ajutorul meu, de iubirea mea sau de îmbrățișarea mea sau poate doar de cuvintele mele? Sau poate undeva în acest loc se află cineva care vrea doar să fie ascultat, vizitat, alinat. Astăzi nu există locuri în care să nu trăiască oameni în suferință. Unii au suferința în trup, alții în suflet. Aceștia au nevoie de noi. Ei sunt cei care ne pot ajuta să trăim evanghelia, să fim creștini în fapte, nu doar cu numele. „Mergi și fă și tu la fel”, se termină evanghelia. Mergi și caută-l pe cel care are nevoie de tine, de credința ta, de prezența ta, de ajutorul tău. Fii „bunul samaritean”.

Sau poate că astăzi suntem noi cei căzuți, cei loviți și părăsiți, singuri, în suferință. Putem citi evanghelia și din punctul de vedere al celui căzut în mâinile tâlharilor. Suntem în suferință și avem nevoie de ajutorul aproapelui. Cine este aproapele meu atunci când sunt jos? Să ne deschidem inima și să ne lăsăm ajutați de oamenii la care nu ne-am fi așteptat. Este posibil să se întâmple ca în evanghelie: așteptăm ajutor de la cei apropiați, de la cei de același neam sau religie cu noi, și în schimb îl primim de la un străin, de la un „samaritean”. Poate că i-am judecat pe refugiați, pe cei fără casă, pe cei săraci. Însă ei, tocmai ei, devin de multe ori aproapele noastru, samariteanul care ne ajută, ne ridică. Oamenii pe care îi judecăm sau marginalizăm pot deveni salvarea noastră. Să învățăm să-i privim altfel pe cei din jurul nostru, pentru că salvarea ne poate veni tocmai de la ei.

Dragostea față de aproapele nu poate fi despărțită de viața veșnică. Iar viața veșnică nu poate fi despărțită de aproapele. Trăim împreună aici. Vom trăi împreună și în viața veșnică. Tocmai cu oamenii pe care acum nu-i suportăm, pe care acum îi judecăm, tocmai cu ei într-o zi va trebui să împărțim nu o oră, nu o zi, nu casa sau serviciul sau strada, ci veșnicia. Există un singur Dumnezeu și o singură viață veșnică pregătită pentru toți.

Atunci când ne mărturisim credința spunem: „Cred în Dumnezeu… și aștept învierea morților și viața veșnică ce va veni”, viața veșnică. Însă chiar credem? Chiar așteptăm această viață veșnică? Și ce anume facem ca să moștenim viața veșnică? Ce trebuie să facem? „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi… Fă aceasta şi vei trăi”, vei trăi pe acest pământ și vei fi vericit și în ceruri. Amin!

10 iulie 2016 

† DUMINICA a 15-a de peste an
Sf. Victoria, m.
Dt 30,10-14; Ps 68; Col 1,15-20; Lc 10,25-37

LECTURA I
Cuvântul acesta este chiar lângă tine, ca tu să-l poţi împlini.
Citire din cartea Deuteronomului 30,10-14
În zilele acelea, Moise a chemat tot Israelul şi le-a zis: „Ascultă glasul Domnului Dumnezeului tău păzind poruncile şi hotărârile lui scrise în cartea acestei legi, dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău. 11 Căci porunca aceasta pe care ţi-o dau eu astăzi nu este prea înaltă pentru tine, nici prea departe de tine; 12 nu este în cer, ca să zici: «Cine se va sui pentru noi în cer să ne-o aducă, să ne-o vestească şi s-o împlinim?»; 13 nici nu este dincolo de mare, ca să zici: «Cine va trece pentru noi dincolo de mare să ne-o aducă, să ne-o vestească şi s-o împlinim?», 14 ci este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 68(69),14 şi 17.30-31.36ab-37 (R.: cf. 33b)
R.Domnul este aproape de cel care îl caută.

14 Eu către tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne,
în timpul bunăvoinţei tale;
în marea ta bunătate, răspunde-mi, Dumnezeule,
pentru fidelitatea mântuirii tale!
17 Răspunde-mi, Doamne;
căci îndurarea ta este mare şi în milostivirea ta cea mare,
întoarce-te spre mine! R.

30 Eu sunt sărman şi chinuit;
Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat!
31 Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări
şi îl voi preamări aducându-i mulţumire. R.

36ab Căci Dumnezeu mântuieşte Sionul
şi va reclădi cetăţile lui Iuda.
37 Le va moşteni descendenţa slujitorilor săi
şi vor locui acolo cei care iubesc numele lui. R.

sau Ps 18(19),8.9.10.11 (R: 9a)
R: Hotărârile Domnului sunt drepte, înveselesc inima.

LECTURA A II-A
Toate au fost făcute prin el şi pentru el.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni 1,15-20
Fraţilor, Cristos este icoana Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creaţia, 16 pentru că prin el au fost create toate în ceruri şi pe pământ: cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie stăpâniri, fie principate, fie puteri: toate au fost făcute prin el şi pentru el. 17 El este mai înainte de toate şi toate subzistă în el. 18 Şi el este capul trupului, al Bisericii; el este începutul, primul născut dintre cei morţi, ca să fie el cel dintâi în toate, 19 pentru că în el i-a plăcut lui Dumnezeu să facă să locuiască toată plinătatea 20 şi prin el să reconcilieze toate pentru sine, făcând pace prin sângele crucii sale, prin el, fie între cele de pe pământ, fie între cele din ceruri.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 6,63b.68c
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine este aproapele meu?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,25-37
În acel timp, iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună pe Isus la încercare, spunând: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” 27 Acesta, răspunzând, a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 28 El i-a spus: „Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!” 29 Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. 32 La fel şi un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. 33 Dar un samaritean oarecare ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. 34 Apropiindu-se, i-a legat rănile turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. 35 În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!» 36 Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” 37 El a răspuns: „Cel care a avut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Un răspuns to “Bunul samaritean și cele două întrebări inseparabile”

  1. […] via Bunul samaritean și cele două întrebări inseparabile — Prea târziu te-am iubit… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: