Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Tuturor li se dăruiește speranța unei vieți mai bune…

Posted by Paxlaur pe 06/02/2017

michelangelo_-_creatia_adam„La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor”. Aceste cuvinte sunt desprinse dintr-un imn dedicat creației și vieții, un imn care trebuie lăsat să pătrundă în inima noastră cu calm, respirând după fiecare propoziție. Suntem copleșiți de splendoarea cuvântului creator, de forța și ordinea cu care divinitatea provoacă existența. Putem amplifica meditația acestui imn și simți mai bine tensiunea creatoare ascultând oratoriul „Creația” compus de Joseph Haydn în 1798. La fel de mult ne putem ajuta imaginația privind opera lui Michelangelo din „Capela Sixtină” a Vaticanului.

În fața fragmentului proclamat astăzi în biserică foarte mulți se aventurează într-o serie nesfârșită de dispute despre creaționism și evoluționism. Dar nu lipsesc nici cei care transformă imaginea biblică într-un loc de uimire, într-o oază de fascinație în fața prezenței și intervenției lui Dumnezeu în lume: haosul este înlocuit de ordine, pustiul de viață, lumina este separată de întuneric. Există oameni care aprofundează misterul Vechiului Testament și se îndreaptă plini de umire spre centrul Scripturii unde se întâlnesc cu Cristos. Această întâlnire îi face să tresalte de bucurie și uimire văzând că bolnavii sunt vindecați, cei în suferință sunt salvați, tuturor li se dăruiește speranța unei vieți mai bune. Altfel spus, în Cristos ei descoperă reînnoirea gestului creator: Cuvântul făcut trup alungă haosul, întunericul, disperarea în fața suferinței și a morții, împacă cerul și pământul (cf. Col 1,19-20).

Toate acestea ne arătă că „lumea provine dintr-o decizie, nu din haos sau din întâmplare… Există o alegere liberă exprimată în cuvântul creator. Universul nu a apărut ca rezultat al unei atotputernicii arbitrare, al unei demonstrații de forță sau al unei dorințe de autoafirmare. Creația aparține ordinii iubirii. Iubirea lui Dumnezeu este motivul fundamental al întregii creații: Tu iubești toate cele care sunt și nu disprețuiești nimic din ceea ce ai făcut; căci dacă ai fi urât ceva, l-ai fi format?” (Înț 11,24; cf. Papa Francisc, Laudato si, nr. 77).

Pentru aceasta ne unim în rugăciune și cântare cu psalmistul: „Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne: toate le-ai făcut cu înţelepciune! Pământul este plin de creaturile tale… Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul”. Sufletul nostru îl binecuvântează în această zi pe Domnul pentru că a pus în noi capacitatea de a ne uimi în fața creației. Îl binecuvântăm pe Domnul pentru harul credinței revărsat în noi de Duhul Sfânt – același Duh care la începuturi plutea deasupra apelor – prin care, plecând de la măreția celor văzute, ajungem la cunoașterea celor nevăzute (cf. Rom 1,20).


 

„Din măreția și frumusețea celor create,
prin analogie,
se vede creatorul lor”
(Înț 13,5).



6 februarie 2017 

Luni din săptămâna a 5-a de peste an
Ss. Paul Miki şi îns., m. **; Doroteea şi Teofil, m.
Gen 1,1-19; Ps 103; Mc 6,53-56

LECTURA I
Dumnezeu a zis. Şi aşa a fost.
Citire din cartea Genezei 1,1-19
La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. 3 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi. 6 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie firmament între ape care să despartă apele de ape!” 7 Dumnezeu a făcut firmamentul şi a despărţit apele care sunt sub firmament de apele care sunt deasupra firmamentului. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit firmamentul „cer”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua. 9 Şi a zis Dumnezeu: „Să se adune apele care sunt sub cer într-un singur loc şi să se facă văzut uscatul!” Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunarea apelor a numit-o „mare”. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. 11 Şi a zis Dumnezeu: „Pământul să facă să iasă verdeaţă, ierburi purtând sămânţă şi pomi roditori care să facă, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor pe pământ!” Şi aşa a fost. 12 Pământul a produs verdeaţă, ierburi purtând sămânţă după soiul lor şi pomi roditori care fac după soiul lor fructe purtând în ele sămânţa lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. 13 Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia. 14 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe firmamentul cerului, ca să despartă ziua de noapte şi să fie semne pentru sărbători, pentru zile şi ani, 15 şi să fie luminători pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul!” Şi aşa a fost. 16 Şi a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mare – ca să stăpânească ziua – şi luminătorul cel mic – ca să stăpânească noaptea – şi stelele. 17 Dumnezeu i-a pus pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că era bine. 19 Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 103(104),1-2a.5-6.10 şi 12.24 şi 35c (R.: 31b)
R.: Să se bucure Domnul de lucrările sale!

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne Dumnezeul meu, tu eşti nemărginit de mare.
Tu eşti înveşmântat în strălucire şi maiestate,
2a învăluit în lumină ca într-o haină. R.

5 Tu ai aşezat pământul pe temeliile sale,
ca să nu se clatine în veci şi pentru totdeauna.
6 Tu ai acoperit abisul ca într-o haină;
şi apele stăteau până deasupra munţilor. R.

10 Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele se strecoară printre munţi.
12 Păsările cerului locuiesc deasupra lor
şi dintre ramuri îşi înalţă glasul lor. R.

24 Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne:
toate le-ai făcut cu înţelepciune!
Pământul este plin de creaturile tale.
35c Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,23cd
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Toţi cei care se atingeau de el se vindecau.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,53-56
În acel timp, după ce Isus şi discipolii lui au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret şi au tras la ţărm. 54 Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată pe Isus, 55 unii au alergat în toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau că se află el. 56Şi, oriunde intra, în sate, în cetăţi sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în pieţe şi-i cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei. Şi toţi cei care se atingeau de el erau salvaţi.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: