Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Încercăm imposibilul: să trăim fericiți cu inima împărțită

Posted by Paxlaur pe 26/02/2017

inima-impartita„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei”. Iar noi deja am experimentat, poate chiar de mai multe ori, imposibilitatea de a-i sluji lui Dumnezeu și bogățiilor în același timp. Când ne-am pus încrederea în bogății, ne-am pierdut liniștea inimii și am fost cuprinși de teamă în fața viitorului: niciodată nu suntem mulțumiți cu ceea ce avem și vrem mai mult. Și cu toate acestea, continuăm să ne amăgim și să încercăm să slujim mamonei și – din când în când – lui Dumnezeu. Ce ne împinge la o slujire dublă/duplicitară sortită mereu eșecului? De ce ne risipim energiile și ne împrăștiem sufletul în goana după bogății?

Uneori spunem că facem totul pentru a scăpa de „grija zilei de mâine”, pentru că ne temem în fața viitorului. Pe noi nu ne liniștește cuvântul lui Cristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi”.

În fața viitorului nesigur și a lipsurilor se instalează în inima noastră frica: dacă Dumnezeu ne-a uitat? Dacă Dumnezeu nu face nimic pentru noi? Dacă… Și plini de teamă ne simțim singuri și începem să ne agităm și să încercăm imposibilul: să trăim fericiți cu inima împărțită.

Teama de a fi abandonat și uitat ne macină sufletul. Cine nu a trăit măcar o dată dramaticul chin al uitării? Cine nu a început scrisori, mesaje, gânduri pe care nu le-a mai terminat și nu le-a mai expediat (niciodată!) de teama (lipsei) răspunsului? Cine nu s-a trezit măcar o dată noaptea și să strige în rugăciune către Domnul, către acel Dumnezeu a cărui prezență dorea să o simtă odată cu răsăritul soarelui?

Toți avem zile când ne simțim uitați. Oamenii, chiar și cei mai dragi oameni din viața noastră, sunt din ce în ce mai ocupați. Însuși Dumnezeu ne pare ocupat cu alți oameni, când să se mai gândească și la noi? Noi înșine am devenit ocupați și nu mai avem timp pentru alții, devenind sursă de suferință pentru cei pe care îi uităm și îi neglijăm.

Uitarea este o sfâșietoare nedreptate făcută sufletului! Însă atunci când pare atât de apăsătoare singurătatea, suferința, idiferența din jur, atunci când ne simțim abandonați până și de Tatăl ceresc iar viitorul pare atât de negru, încât nu se mai zărește nicio aducere aminte sau vreo rază de speranță, tocmai atunci Domnul ne spune: „Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita”. Curaj! Nu te teme în fața viitorului: el este în mâna Domnului!


Noi nu avem de ales între Dumnezeu și bogății,
ci între Dumnezeu și nimic,
pentru că Dumnezeu e totul.
El nu poate fi o opțiune,
pentru că el este originea și centrul vieții noastre.


26 februarie 2017 

† DUMINICA a 8-a de peste an
Sf. Alexandru, ep.
Is 49,14-15; Ps 61; 1Cor 4,1-5; Mt 6,24-34

LECTURA I
Eu totuşi nu te voi uita!
Citire din cartea profetului Isaia 49,14-15
Sionul a zis: „Domnul m-a părăsit; Domnul m-a uitat”. 15 Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 61(62),2-3.6-7.8-9ab (R.: cf. 6a)
R.: Dumnezeu singur este speranţa noastră.

2 Numai în Dumnezeu îşi află liniştea sufletul meu,
de la el vine mântuirea mea.
3 Numai el este stânca şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare;
de aceea, nu mă clatin. R.

6 Numai în Dumnezeu îşi află sufletul meu liniştea,
pentru că numai de la el vine speranţa mea.
7 Numai el este stânca şi mântuirea mea,
turnul meu de scăpare;
de aceea, nu mă clatin. R.

8 În Dumnezeu este mântuirea şi gloria mea,
stânca tăriei mele,
la Dumnezeu este refugiul meu.
9ab Poporule, pune-ţi încrederea în el în orice moment!
Revarsăţi-vă inimile în faţa lui! R.

LECTURA A II-A
Domnul va descoperi planurile inimilor.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,1-5
Fraţilor, orice om să ne considere în felul acesta: ca pe nişte slujitori ai lui Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu, 2 iar ceea ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. 3 Pentru mine contează prea puţin dacă sunt judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Ba, mai mult, nici eu nu mă judec pe mine. 4 De fapt, conştiinţa nu mă acuză cu nimic, dar nu sunt justificat prin aceasta. Cel care mă judecă este Domnul. 5 Aşadar, să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până când va veni Domnul! El va lumina cele ascunse de întuneric şi va descoperi planurile inimilor şi atunci fiecare va primi de la Dumnezeu lauda cuvenită.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere; el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,24-34
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei. 25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrăneşte! Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât ele? 27 Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi de puţin la durata vieţii sale? 28 Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiţi? Observaţi cum cresc crinii câmpului: nu trudesc şi nu ţes! 29 Totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. 30 Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă? 31 Deci nu vă îngrijoraţi, spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»! 32 Căci pe toate acestea le caută neamurile păgâne; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. 33 Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! 34Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: