Prea târziu te-am iubit…

Se povesteşte că într-o firmă, atunci când angajaţii s-au întors la lucru după pauza de masă au găsit cu toţii un e-mail cu următorul mesaj: 

                  “Astăzi, colegul tău care te-a împiedicat de atâta timp să progresezi a murit. 

                     Dacă vrei să-ţi iei rămas bun vino în sala de conferinţe”.

Oamenii intrau unul câte unul în sala în care pe masă stătea un coşciug. Fiecare se apropia să-l vadă pe cel care le pusese beţe în roate, cu sentimente amestecate: tristeţe, curiozitate şi oarece satisfacţie pentru că s-a dus. În coşciug nu era însă un om, ci o oglindă. Fiecare se vedea pe sine.

Era lecţia pentru nişte oameni ce sufereau de complexul lui Adam.

Această poveste și mai multe detalii despre complexul lui Adam găsiți pe https://prietendevremerea.wordpress.com/2017/03/24/complexul-lui-adam/