Prea târziu te-am iubit…

Astăzi, 2 aprilie 2009, se împlinesc patru ani de când Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea era primit în casa Tatălui ceresc spunându-i-se: „Bine, servitor bun şi credincios, intră în bucuria stăpânului tău”. Să nu-l uităm şi să ne rugăm pentru beatificarea lui!

Nu te pot uita, Părinte, chiar de-ar trece zeci de ani, nu numai patru, de când ai spus: „Lăsaţi-mă să plec la casa Tatălui!”… Şi ai plecat arătând tuturor până în ultima clipă că „omul este prima şi principala cale a Bisericii, iar omul suferind este calea privilegiată”…

Nu te pot uita, Părinte, căci privind la tine înţeleg ce înseamnă să ai „simţul timpurilor”: să citeşti şi să desluşeşti semnele timpurilor înseamnă să fii bun prieten cu Duhul Sfânt.

Nu te pot uita, Părinte, căci mă înveţi să preţuiesc libertatea aşa cum a fost propusă ea de Isus şi de Biserica sa, împreună cu responsabilitatea, iubirea…