„Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de viaţă!” (Fap 5,20). Dar care sunt acele „cuvinte de viață” despre care îngerul le cere ucenicilor și nouă să vorbim? Sunt tocmai cuvintele vieții pe care le avem în Evanghelie: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Căci Dumnezeu a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el (In 3,16-17). Fiul lui Dumnezeu a venit nu ca să osândească, nu ca să arate cu degetul, ci ca să mântuiască. Acestea sunt cuvintele vieţii, acesta este adevărul vital care trebuie să prindă rădăcini în inima noastră, acesta este izvorul vieţii: iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni. Fără această iubire nu valorăm nimic. Din această iubire ne vine tot harul şi toată binecuvântarea.

De multe ori însă noi nu ne regăsim în această primă parte a evangheliei. Uităm să contemplăm şi să trăim în acest adevăr al iubirii lui Dumnezeu faţă de noi și, astfel, ne regăsim mai curând în partea a doua a evangheliei: „Când lumina a venit în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci cine săvârşeşte răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele” (In 3,19-20). Deşi avem atâtea motive să fim buni, să iubim lumina, să înfăptuim dreptatea, ne bălăcim în mocirla răului, în întuneric.

Ieşim în stradă şi scandăm cu vehemenţă că vrem o lume mai bună şi o ţară cu mai multă dreptate şi-i punem pe toţi la zid. Dar când vine vorba de noi, de efortul nostru pentru acea lume mai bună, de lupta cu noi înşine pentru a renunţa la rău, la viciu, la propriile defecte, atunci… atunci… lăsăm să se aştearnă liniştea sau spunem: „Dar de ce să fiu eu primul?!”. Decât să ne convertim şi să trăim cuvântul vieţii, să trăim ca fii ai luminii, mai bine spunem: „Merge şi aşa. Ce-o fi o fi!”. Decât să ieşim din întuneric la adevărata lumină mai bine ridicăm umerii şi spunem: „Asta e. Dacă nu se poate, nu se poate. Cum am trăit până acum, vom trăi şi în continuare”. Resemnarea în rău, obişnuinţa de a vieţui cu păcatul, lipsa dorinţei de a lupta pentru adevăr sunt piedicile nu atât pentru o lume mai bună, cât pentru un om mai bun. Toate acestea mă împiedică pe mine să fiu mai bun. Pe mine şi pe tine. Lumea mai bună începe cu noi, cu mine şi cu tine, în ziua când ne hotărâm să trăim ca fii ai luminii: fără compromisuri, fără convieţuiri cu păcatul, fără abandonarea luptei. Nu te mai uita la celălalt, nu te mai compara cu celălalt, nu-l mai acuza pe celălalt: nici măcar Cristos – care cunoaşte totul despre celălalt! – nu a venit să-l osândească, să-l arate cu degetul!

---

„Ipocritule,
scoate mai întâi bârna din ochiul tău
și atunci vei vedea bine să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Mt 7,5).

---

26 aprilie 2017 

Miercuri din săptămâna a 2-a a Paştelui
Sf. Anaclet, pp.
Fap 5,17-26; Ps 33; In 3,16-21

LECTURA I
Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul!
Citire din Faptele Apostolilor 5,17-26
În zilele acelea, ridicându-se marele preot şi toţi cei care erau cu el, adică gruparea saduceilor, s-au umplut de mânie, ¹⁸ au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea publică. ¹⁹ Dar un înger al Domnului a deschis porţile închisorii în timpul nopţii şi, scoţându-i, le-a zis: ²⁰ „Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de viaţă!” ²¹ Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi învăţau. Venind marele preot şi cei care erau cu el, au convocat Sinedriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la închisoare ca să-i aducă. ²² Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci, întorcându-se, le-au făcut cunoscut, zicând: ²³„Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând în faţa porţilor, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. ²⁴ Când au auzit aceste cuvinte, comandantul gărzii templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar fi putut însemna aceasta. ²⁵ Dar a sosit cineva şi le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul!” ²⁶ Atunci, comandantul gărzii, împreună cu servitorii, au plecat şi i-au adus, dar nu cu forţa, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut bate cu pietre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: cf. 7a)
R.: Când cel sărac strigă, Domnul îl ascultă.
sau:
Aleluia.

² Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
³ Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

⁴ Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
⁵ L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

⁶ Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
⁷ Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

⁸ Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
⁹ Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-21
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ¹⁷ Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. ¹⁸ Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. ¹⁹ Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. ²¹ Însă oricine face adevărul vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

 

---