Din dialogul nostru cu Dumnezeu nu pot lipsi întrebările. Așa cum iudeii s-au adunat în jurul lui Isus din Nazaret și l-au întrebat: „Tu cine ești? Ești tu cu adevărat Cristos, Salvatorul?” (cf. In 10,24; 8,25; Lc 22,67; Mt 11,3), tot astfel și noi ne apropiem de el, dornici să știm tot adevărul despre el și despre noi, dornici să-l cunoaștem mai bine pe el, pe noi înșine și pe frații noștri, dornici să „rămânem în Domnul cu inimă neclintită” (Fap 11,23).

Ne dorim inima neclintită în încercări, vrem certitudini și de aceea ne apropiem de Domnul și-l întrebăm: „Ești cu adevărat tu prezent în Euharistie? Ești tu în acea bucățică de pâine care îmi hrănește sufletul? Atunci poruncește-mi să vin la tine! Poruncește-mi să te primesc zilnic în sfânta Euharistie! Poruncește, Doamne, inimii mele să te caute în toate sacramentele și să se apropie de tine. Da, Doamne, poruncește-mi să vin la tine” (cf. Mt 14,28)!

Zilnic avem nevoie de cuvintele vieții veșnice și de aceea ne apropiem de Domnul și-l întrbăm: „Ești cu adevărat tu în Cuvântul evangheliei? Ne vorbești tu prin Scriptură? Atunci poruncește-mi să vin la tine, să ascult cuvintele tale și să le împlinesc și să fiu fericit”. Căci însuși Domnul a spus: „Fericiți sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc” (Lc 11,28). Inima noastră rămâne neclintită și se înflăcărează atunci când el însuși ne vorbește și ne explică Scripturile (cf. Lc 24,32).

Însă viața noastră nu este doar o relație cu Dumnezeu prezent în sacramente și în cuvântul Sfintei Scripturi, ci este o legătură puternică și cu aproapele, în special cu cei săraci și bolnavi. De aceea răsună o altă întrebare: „Ești tu cu adevărat prezent în cei aflați în suferință? Ești tu prezent în copilul orfan, în tânărul descurajat, în oamenii părăsiți și bolnavi? Poruncește-mi, Doamne, să te slujesc în frații mei aflați în lipsuri. Poruncește, Doamne, inimii mele să se îndrăgostească de prezența ta și să te îmbrățișeze în cei săraci și suferinzi. Poruncește, Doamne, mâinilor mele să aline și să șteargă orice lacrimă din ochii celor singuri și descurajați”.

În această zi îl căutăm pe Domnul. Îl căutăm în sacramente, în cuvintele Scripturii, în frații noștri. Însă… „Doamne, vreau să te caut și să te găsesc și în mine. Ești tu, Isuse, cu adevărat cu mine atunci când sufăr? Când mă simt singur? Ești tu cu mine acum, când mă simt atât de obosit, încărcat de poveri, nesigur pentru viitorul meu? Ești tu cu mine, Doamne, acum, aici? Ești? Atunci poruncește inimii mele să se liniștească. Amintește-i inimii mele că am pus viața mea în mâinile tale”.

Domnul este cu noi! Credem și inima noastră rămâne neclintită!

---

Cea mai mare fericire a omului
este să-l întâlnească pe Dumnezeu:
să-l primească în sacramente,
să-i asculte cuvântul Scripturii
și să-l îmbrățișeze în cei săraci și suferinzi.
Tu unde l-ai întâlnit astăzi pe Dumnezeu?

---

9 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 4-a a Paştelui
Ss. Isaia, profet; Pahomie, pustnic
Fap 11,19-26; Ps 86; In 10,22-30

LECTURA I
Le-au vorbit şi grecilor, vestindu-l pe Domnul Isus.
Citire din Faptele Apostolilor 11,19-26
În zilele acelea, cei care fuseseră împrăştiaţi după persecuţia care a avut loc împotriva lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, Cipru şi Antiohia, dar nu predicau cuvântul decât iudeilor. ²⁰ Totuşi erau între ei unii bărbaţi ciprioţi şi cireneni care au venit la Antiohia şi care le-au vorbit grecilor vestindu-l pe Domnul Isus. ²¹ Mâna Domnului era cu ei şi a fost mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul. ²² Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii care era în Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba la Antiohia. ²³ Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână în Domnul cu inimă neclintită. ²⁴ El era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi credinţă. Astfel, o mare mulţime s-a adăugat la Domnul. ²⁵ Atunci el s-a dus la Tars ca să-l caute pe Saul. ²⁶ Când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii şi au învăţat o mulţime numeroasă. În Antiohia, discipolii au fost numiţi pentru prima dată creştini.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 86(87),1-3.4-5.6-7 (R.: Ps 116(117),1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, toate popoarele!
sau:
Aleluia.

¹ Întrucât temeliile sale sunt pe munţii cei sfinţi,
² Domnul iubeşte porţile Sionului
mai mult decât toate locuinţele lui Iacob.
³ Lucruri măreţe s-au spus despre tine,
cetate a lui Dumnezeu. R.

⁴ Voi aminti de Rahab şi de Babilon
printre cei care mă cunosc;
iată, filistenii, Tirul şi Etiopia s-au născut acolo!
⁵ Se va spune despre Sion:
„Şi acesta, şi acela s-au născut într-însul
şi însuşi Cel Preaînalt îi întăreşte”. R.

⁶ Domnul scrie în cartea popoarelor:
„Aceştia s-au născut acolo”.
⁷ Iar ei dansează şi cântă:
„Toate izvoarele mele sunt în tine”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu şi Tatăl una suntem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,22-30
În acel timp, avea loc sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim. Era iarnă. ²³ Isus umbla prin templu, în Porticul lui Solomon. ²⁴ Iudeii l-au înconjurat şi i-au zis: „Până când ne chinuieşti sufletul? Dacă tu eşti Cristos, spune-ne deschis!” ²⁵ Isus le-a răspuns: „V-am spus, şi nu credeţi. Faptele pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine, ²⁶ însă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele. ²⁷ Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. ²⁸ Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. ²⁹ Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. ³⁰ Eu şi Tatăl una suntem”.

Cuvântul Domnului