Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

În timp ce oamenii se gândesc la iertare, Dumnezeu se gândeşte la iubire!

Posted by Paxlaur pe 02/06/2017

Isus si PetruAtunci când se citeşte această evanghelie unii spun că e replica trădării lui Petru: de trei ori s-a lepădat, de trei ori trebuia să-şi mărturisească iubirea. Oare chiar aşa să fie? Oare nu-l coborâm pe Dumnezeu la logica umană şi la un fel de lege a talionului: o iubire pe-o trădare?

Evanghelia înseamnă mai mult decât reabilitare şi iertare. Este vorba despre Domnul care îşi arată nemărginirea: „Nu-mi pierd încrederea în om, în Petru. Îi dau turma mea, Biserica mea”. Dumnezeu arată că nu se teme de om, că nu şi-a pierdut speranţa în cel pe care l-a creat şi l-a ales. Nu micimea lui Petru este evidenţiată aici, ci măreţia Domnului care zi de zi face acelaşi gest faţă de noi. În timp ce oamenii se gândesc la iertare, Dumnezeu se gândeşte la iubire!

Putem să ni-l imaginăm pe sfântul Petru după înviere. Ce greu trebuie să-i fi fost. Poate că uneori își zicea: „Cum să mai dau acum ochii cu Domnul? Ce o să-mi zică? Ce o să-mi facă?”. Şi umbla trist şi abătut. „Mă duc să pescuiesc. Vreau să alung gândurile astea. Trebuie să mi-l scot din mintea mea!” (cf. In 21,3). Dar nu prindea nimic şi-şi zicea: „Aşa-mi trebuie! Am trădat! De acum nimic nu-mi va mai merge bine”. Şi deodată apare Cristos.

Ah, numai în locul lui Petru nu am vrea să fim! Ce greu trebuie să fi fost acel ospăţ pe malul mării. Nimeni nu vorbea. O tăcere atât de vinovată. Petru cu faţa în pământ, cu chipul tânjind după cuvântul iertării, cu ochii acoperiţi de lacrimi ce nu îndrăzneau să ţâşnească.

Ce e cel mai greu când trădezi? Celălalt! Tot ce are: ochii şi privirile, chipul şi cuvintele, paşii şi gesturile. Dar mai ales iubirea lui. E greu degetul care nu se ridică să te învinuiască şi să te condamne, ci ca să te cheme, să-ţi facă semn să te apropii, să-i fii din nou alături. E greu când în loc să-ţi strige „Te urăsc!”, îţi strigă „Urmează-mă!” şi nu-ţi vorbeşte despre răzbunare, ci despre iubire şi iertare. Toți tânjim după fărâme de iertare și așteptăm cu speranţă: „Urmează-mă! Iubeşte-mă! Eşti iertat!”. Disperantă şi plină de întrebări e tăcerea vinovată.

Mâncau în tăcere şi deodată a răsunat: „Simon, fiul lui Ioan”… Cred că i s-a oprit inima lui Petru. Îi vorbea… Credea că urmează o mustrare, certuri şi reproşuri. Sau măcar că Isus îi va aminti: „Ce ţi-am zis eu?! Doar ţi-am spus că vei cădea!” (cf. Mt 26,31-35). Însă nimic din toate acestea. Dumnezeu e mai presus de om. Dincolo de căderi şi trădări, pe Domnul îl interesează doar iubirea.

Dacă nu ar fi speranţa iertării am muri în deznădejdea şi disperarea trădării, cu spatele la soare, cu ochii injectaţi de umbra neagră a pământului şi inundaţi de puhoiul apelor pătate. Dacă Domnul ar fi doar iertare, ar obosi. Dar el este iubire veşnică! Dumnezeu este iubire, despre aceasta ne vorbeşte evanghelia de astăzi, toată evanghelia şi toată Scriptura.


Inima lui Isus este modelul nostru de a iubi și ierta!


2 iunie 2017 

Vineri din săptămâna a 7-a a Paştelui
Ss. Marcelin şi Petru, m. *
Fap 25,13-21; Ps 102; In 21,15-19

LECTURA I
Despre Isus mort Paul pretindea că este viu.
Citire din Faptele Apostolilor 25,13-21
În zilele acelea, regele Agripa şi Berenice au coborât la Cezareea ca să-l salute pe Festus. 14Întrucât au rămas acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre cazul lui Paul, zicând: „Se află aici un bărbat lăsat în închisoare de Felix. 15 Pe când eram la Ierusalim, s-au înfăţişat arhiereii şi bătrânii iudeilor, cerând condamnarea lui. 16 Acestora le-am răspuns că nu este obiceiul la romani să predea un om acuzat mai înainte de a fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi înainte de a i se fi dat posibilitatea să se apere de învinuire. 17 Deci s-au adunat aici, iar eu a doua zi, fără întârziere, m-am aşezat pe tronul de judecată şi am poruncit să fie adus omul. 18 Acuzatorii care erau de faţă nu au adus împotriva lui nicio învinuire de vreunul dintre relele pe care le bănuiam eu. 19 Aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi cu privire la un oarecare Isus mort, dar Paul pretindea că acesta este viu. 20 Fiind eu nedumerit, am spus dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo despre acestea. 21 Dar, pentru că Paul a făcut apel, voind să fie păzit până la decizia maiestăţii sale, am poruncit ca el să fie păzit până când îl voi trimite la Cezar”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.11-12.19-20ab (R.: 19a)
R.: Domnul şi-a stabilit în ceruri locuinţa sa.
sau:
Aleluia.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

19 Domnul şi-a stabilit în ceruri tronul său,
domnia lui se întinde peste toate.
20ab Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii lui,
voi, cei puternici, care împliniţi cuvintele sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,26cd
(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus. (Aleluia)

EVANGHELIA
Paşte mieluşeii mei! Paşte oile mele!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-19
În acel timp, când li s-a arătat la Marea Tiberiadei, după ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?” El i-a zis: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. El i-a spus: „Paşte mieluşeii mei!” 16 El i-a zis iarăşi, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” El i-a spus: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. I-a zis: „Paşte oile mele!” 17 I-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi i-a spus: „Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele!” 18Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi”. 19 Dar aceasta a spus-o arătând cu ce moarte îl va fi glorificat pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-mă!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: