Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Nu e o figură de stil! Și astăzi, ca și atunci, oamenii mor de foame în jurul nostru

Posted by Paxlaur pe 05/06/2017

for-i-was-hungry.blogspot.ro„Isuse Cristoase, martor credincios, întâiul născut din morţi; tu ne iubeşti şi ne speli păcatele în sângele tău” (cf. Ap 1,5). Aceasta este credința cu care reluăm Timpul de peste an, păstrând în inima noastră misterul pascal și arzând de dorință să mărturisim prin faptele noastre evenimentul pătimirii, morții și învierii lui Cristos, așa cum au făcut sfinții. De aceea, astăzi, la începutul sfintei Liturghii, i-am cerut Domnului, „ca sfântul martir Bonifaciu să fie mereu pentru noi un mijlocitor puternic, ca să păstrăm cu tărie şi să mărturisim prin faptele noastre credinţa pe care el a predicat-o prin cuvânt şi a pecetluit-o cu sângele său”.

Cu adevărat o bună mărturisire de credință este și felul în care ne raportăm la ceilalți, vii sau răposați. Fragmentul din Cartea lui Tobia ne amintește două din cele șapte fapte de milostivire trupească: a da de mâncare celor înfometați și a îngropa pe cei morți (celelalte cinci sunt: a da de băut celor însetaţi, a îmbrăca pe cei goi, a găzdui pe pelerini, a vizita pe cei bolnavi, a vizita pe cei închişi). Câte din aceste fapte fac parte din viața noastră? În planurile pe care le avem pentru această săptămână, ce fapte de milostivire trupească (sau sufletească!) ne-am propus să facem? Sunt șapte, am putea alege câte una pentru fiecare zi.

Astăzi suntem noi cei trimiși să-i căutăm și să-i aducem la masa noastră pe cei flămânzi: „Copile, mergi, şi dacă vei găsi vreun sărac… adu-l să mănânce împreună cu mine” (Tob 2,2). Nu, nu suntem în fața unor figuri de stil și nici nu e un text lipsit de realitate! Și astăzi, ca și atunci, oamenii mor cu adevărat de foame în jurul nostru. Mulți copii, multe familii nu au „pâinea cea de toate zilele”. Nu este misiunea noastră să judecăm de ce nu au, de ce trăiesc în lipsuri. Misiunea noastră este să facem binele, tot binele de care suntem capabili. Dacă știm pe cineva că suferă în lipsuri să nu stăm și să ne continuăm prânzul liniștiți. Să mergem și să-l întâlnim pe Cristos în cei flămânzi. Tot ce facem oamenilor, de fapt îi facem lui Cristos (cf. Mt 25,31-46).

Credința pe care încercăm să o mărturisim prin fapte trebuie să stârnească în noi atenția față de cei răposați. Nu trebuie să așteptăm luna noiembrie sau aniversarul morții celor dragi pentru a ne ruga sau pentru a face pomeni pentru sufletul lor. Mai mult, ne revine obligația, în aceste timpuri dificile, de a-i ajuta (chiar și financiar!) pe cei care trebuie să-i înmormânteze pe cei dragi ai lor.

Dacă într-adevăr îl iubim și-l slujim pe Domnul, să nu ne temem: făcând binele nu vom sărăci niciodată. Cel care îl iubește pe Domnul și-l slujește în viața aproapelui, nu va duce lipsă de nimic, „în casa lui va fi belşug şi bogăţie, dreptatea lui rămâne pentru totdeauna” (Ps 111,3).


Cristos trăiește în omul de lângă noi!
Care e ultimul gest făcut pentru cei flămânzi?
Dar pentru cei răposați?


5 iunie 2017 

Luni din săptămâna a 9-a de peste an
Sf. Bonifaciu, ep. m. **
Tob 1,3;2,1a-8; Ps 111; Mc 12,1-12

LECTURA I
Tobit se temea mai mult de Dumnezeu decât de rege.
Citire din cartea lui Tobia 1,3; 2,1a-8
Eu, Tobit, am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii în toate zilele vieţii mele şi am făcut multe fapte de milostenie fraţilor mei şi poporului meu care a venit cu mine în captivitate în ţara asirienilor, la Ninive. 2,1a În timpul regelui Asarhadon, m-am întors acasă şi mi-au fost redaţi Ana, soţia mea, şi Tobia, fiul meu. 2 Mi s-a pregătit masa; mi s-au pregătit multe feluri de mâncare. I-am spus lui Tobia, fiul meu: „Copile, mergi, şi dacă vei găsi vreun sărac dintre fraţii noştri luaţi captivi la Ninive care îşi aminteşte din toată inima de Domnul, adu-l să mănânce împreună cu mine! Iată, eu te voi aştepta, copile, până te vei întoarce!” 3 Tobia s-a dus să caute pe cineva sărac dintre fraţii noştri. Întorcându-se, mi-a zis: „Tată!”, iar eu i-am răspuns: „Iată-mă, copile!” Răspunzând, el a zis: „Tată, iată, unul din neamul nostru a fost omorât; zace în piaţă după ce tocmai l-au ştrangulat!” 4 Am sărit, uitând de prânz, înainte de a fi gustat ceva din el. L-am ridicat din piaţă şi l-am pus într-una dintre camere până la apusul soarelui, urmând să-l îngrop. 5 Întorcându-mă, m-am spălat şi am consumat hrana cu tristeţe, 6 amintindu-mi de cuvintele profetului Amos, care a vorbit împotriva cetăţii Betel, spunând: „Sărbătorile voastre se vor schimba în durere şi cântecele voastre, în bocet şi plânset”. 7 Când a apus soarele, m-am dus şi, săpând o groapă, l-am îngropat. 8 Vecinii mei mă luau în râs, spunând: „Tot nu se teme. A fost căutat ca să fie ucis pentru o astfel de faptă, dar a fugit. Iată, îngroapă din nou morţii!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Fericit este omul care se teme de Domnul.
sau:
Aleluia.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile sale!
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

3 În casa lui va fi belşug şi bogăţie,
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.
4 El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,
el este milostiv, drept şi plin de dragoste. R.

5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată.
6 El nu se clatină niciodată:
cel drept va fi amintit în vecie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ap 1,5ab
(Aleluia) Isuse Cristoase, martor credincios, întâiul născut din morţi; tu ne iubeşti şi ne speli păcatele în al tău sânge. (Aleluia)

EVANGHELIA
Prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,1-12
În acel timp, Isus a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei. 3 Dar ei, prinzându-l, l-au bătut şi l-au trimis cu mâinile goale. 4 Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul şi l-au necinstit. 5 A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulţi alţii, dar pe unii i-au bătut, pe alţii i-au ucis. 6 Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-şi: «De fiul meu se vor ruşina». 7 Însă viticultorii aceia şi-au spus între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră!» 8Şi, prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie. 9 Ce va face oare stăpânul viei? Va veni şi-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-aţi citit niciodată textul acesta: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; 11 Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»?” 12 Însă ei căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţime. De fapt, îşi dăduseră seama că spusese parabola aceasta pentru ei. Şi, lăsându-l, au plecat.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: