Există momente în viața noastră când cea mai bună atitudine creștinească, ba chiar singura, este rugăciunea. Atunci când suntem asaltați de probleme care depășesc resursele noastre umane sau atunci când suntem în fața unor mistere care depășesc capacitatea noastră de a înțelege și care cer „asentimentul liber față de tot adevărul pe care l-a revelat Dumnezeu” (CBC 150) cea mai bună atitudine este rugăciunea. Nu înseamnă că nu mai trebuie să cercetăm misterele, însă nu trebuie să fie aceasta prioritatea vieții noastre: rugăciunea trebuie să preceadă și să însoțească continuu teologia, vorbirea despre Dumnezeu Treime.

Noi credem și mărturisim că „Treimea este una. Noi nu mărturisim trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu în trei persoane: Treimea cea de o fiinţă. Persoanele divine nu îşi împart dumnezeirea unică, ci fiecare dintre ele este în întregime Dumnezeu. Tatăl este tot ceea ce este Fiul, Fiul este tot ceea ce este Tatăl, Duhul Sfânt este tot ceea ce este Tatăl şi Fiul, adică un singur Dumnezeu în privinţa naturii” (CBC, 253).

În fața acestui mister ființa noastră tresaltă în cântări de uimire și de preamărire: „Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim. Pe tine, Tatăl, a cărui slavă este fără de sfârşit, și pe Fiul tău, unic, adevărat şi vrednic de închinare, și pe Duhul Sfânt, Mângâietorul” (Imnul Te Deum).

Rugăciunea noastră de preamărire trebuie să fie un imbold pentru a imita lucrarea și prezența sfintei Treimi. Rugăciunea trebuie să ne ofere forța de care avem nevoie pentru ca și noi, asemenea Tatălui, să fim plini de iubire față de oameni: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). Viața noastră trebuie să aibă calitățile unui tată bun și astfel iubirea noastră, atenția noastră, gesturile noastre de caritate paternă să fie îndreptate asupra tuturor oamenilor, așa cum și Tatăl ceresc „face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Mt 5,45).

De asemenea, trebuie să-l imităm pe Cristos, Fiul Tatălui, Cuvântul făcut om, jertfindu-ne și noi, împreună cu el, pentru frații noștri. Și așa cum Tatăl și-a găsit toată plăcerea în Cristos (cf. Mt 3,17; 17,5), la fel și noi trebuie să devenim bucuria Tatălui: „Cristos a devenit asemenea nouă în toate, în afară de păcat, pentru ca noi să devenim asemenea lui, iar Tatăl să poată afla în noi ceea ce iubea în el” (cf. Prefața a VII-a pentru duminicile de peste an).

Și nu în ultimul rând, toți trebuie să-l imităm pe Duhul Sfânt fiind iubire, răspândind iubire, făcând în aşa fel încât sufletele să se îndrăgostească de iubire, de Dumnezeu care este iubire (cf. 1In 4,8).

---

Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
slavă lui Dumnezeu care este, care era şi care vine
(cf. Ap 1,8)!

---

11 iunie 2017 

† PREASFÂNTA TREIME
Ss. Barnaba, ap.; Ioan de Facundo, pr.; Fer. Iolanda, călug.
Ex 34,4b-6.8-9; Ps Dan 3,52-56; 2Cor 13,11-13; In 3,16-18

LECTURA I
Domnul, Domnul Dumnezeu, este bun şi îndurător.
Citire din cartea Exodului 34,4b-6.8-9
În zilele acelea, Moise s-a sculat de dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table de piatră. ⁵ Domnul a coborât în nor, a stat acolo cu Moise şi el a chemat numele Domnului. ⁶ Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Domnul este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi de adevăr, ⁸ Imediat Moise s-a plecat până la pământ şi l-a adorat. ⁹ El a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, Doamne, să mergi în mijlocul nostru; într-adevăr, acest popor este încăpăţânat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele şi fă-ne moştenirea ta!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,52.53-54.55-56 (R. 52b)
R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne, şi preamărit în veci!

⁵² Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri
vrednic de laudă şi preamărit în veci! Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

⁵³ Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci!
⁵⁴ Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

⁵⁵ Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile
şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă şi preamărit în veci!
⁵⁶ Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

LECTURA A II-A
Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi!
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 13,11-13
În rest, fraţilor, bucuraţi-vă! Căutaţi desăvârşirea! Îmbărbătaţi-vă! Să gândiţi la fel, să trăiţi în pace şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi! ¹² Salutaţi-vă unii pe alţii cu sărutul cel sfânt! Vă salută toţi sfinţii. ¹³ Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ap 1,8
(Aleluia) Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, lui Dumnezeu care este, care era şi care vine! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-18
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ¹⁷ Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. ¹⁸ Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului