Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Patronul politicienilor și al guvernanților

Posted by Paxlaur pe 13/07/2017

Thomas MorusSfântul Părinte papa Francisc declara într-un interviu că zilnic cere harul de a avea simțul umorului asemenea sfinților: „În fiecare zi mă rog acea rugăciune frumoasă a sfântului Thomas Morus: «Dă-mi, Doamne, simţul umorului». Pentru că simţul umorului te ridică, te face să vezi provizoriul vieţii şi să iei lucrurile cu un spirit de suflet răscumpărat. Umorul este acea capacitate de a fi copil în faţa lui Dumnezeu, de a-l lăuda pe Domnul cu un zâmbet şi chiar cu o glumă bine făcută” (20 noimbrie 2016).

Printre cei care au avut un bogat simț al umorului și au trăit bucuria evangheliei a fost și sfântul Thomas Morus. Născut la Londra în 1477, a fost unul dintre cei mai mari umaniști ai timpului său. Prin viața sa a reușit să concilieze ceea ce astăzi ar părea imposibil: a fost om politic și om sfânt, cancelar la curtea regelui Angliei Henric al VIII-lea și soț fidel, scriitor iscusit și tată model pentru 4 fiice.

Greutățile vieții, moartea primei soții, persecuțiile îndurate pentru fidelitatea față de Biserică le-a depășit mereu prin rugăciune și studiu. Își începea zilnic ziua prin ore de rugăciune și studiu, fiind pasionat și expert nu doar în drept civil și canonic, ci și în teologie, istorie, literatură. Ziua sa, chiar și atunci când era cancelar la curtea regelui, începea în toiul nopții, la ora 2. Studia și se ruga până la ora 7 dimineața, apoi participa la sfânta Liturghie. Timpul de după sfânta Liturghie era dedicat familiei, alături de care lua zilnic micul dejun. Abia apoi pleca la muncă, reușind astfel să ofere timp sufletului prin rugăciune, minții prin studiu, familiei prin momente de comuniune și serviciului prin devotament.

Thomas Morus le este cunoscut unora prin scrierile sale: Utopia, Ultimele patru lucruri, Meditație pioasă, Tratatul asupra pătimirii, Replică lui Luther etc. Altora le este cunoscut prin umorul său. Însă tuturor le este cunoscut prin conștiința sa pură, fidelă până în cele mai mici detalii lui Cristos, Evangheliei și Bisericii. Astfel, atunci când regele Henric al VIII-lea a decis să separe Biserica Angliei de Biserica Catolică pentru a putea divorța de soția sa Ecaterina de Aragon și a se căsători cu Anna Bolena, Thomas a preferat să suporte amenințările, persecuțiile, închisoarea, ba chiar moartea, decât să acționeze împotriva conștiinței sale și a legilor divine.

Sunt memorabile cuvintele adresate judecătorilor săi: „Aşa cum sfântul apostol Paul era prezent şi asista la moartea sfântului Ştefan şi acum amândoi se află în gloria sfinţilor din paradis şi prietenia lor va dura pentru totdeauna, tot la fel, cred cu adevărat, şi pentru aceasta mă rog din inimă, că, deşi acum, pe pământ, excelenţele voastre mă condamnați la moarte, vom putea totuşi dincolo, în paradis, să ne întâlnim împreună pentru mântuirea veşnică”. Iar călăului său, în timp ce urca pe eșafod pentru a fi decapitat, i-a spus: „Vă rog să mă ajutaţi să urc; ca să cobor nu o să deranjez pe nimeni”.

A fost omorât la 6 iulie 1535, sărbătoarea sfântului Thomas Becket, arhiepiscopul asasinat în 1190 în Catedrala Canterbury. Capul său, expus pe podul din Londra, l-a înlocuit pe cel al cardinalului Fisher, un alt om fidel Bisericii, executat la 22 iunie.

Thomas Morus a fost beatificat de Papa Leon al XIII-lea în 1889 şi canonizat în 1935 de către Papa Pius al XI-lea. La 31 octombrie 2000, cu ocazia Jubileului, Ioan Paul al II-lea l-a declarat patron al politicienilor şi al guvernanţilor.


Rugăciunea sfântului Thomas Morus:

„Doamne, dă-mi o digestie bună şi, natural, şi ceva de mâncare.
Dă-mi sănătatea trupului şi buna-dispoziţie pentru a o putea menţine.
Doamne, dă-mi un suflet sănătos,
care să aibă mereu înaintea ochilor ceea ce este bun şi curat,
încât să nu se scandalizeze în faţa păcatului,
dar să ştie întotdeauna să găsească mijloacele pentru a-i opune remediul.
Doamne, dă-mi o inimă care nu cunoaşte aversiunea,
murmurul, suspinul şi lamentarea.
Nu permite să mă preocup prea mult de ceea ce-mi centrează atenţia spre mine,
adică spre ceea ce se cheamă „eu”.
Doamne, dă-mi simţul umorului:
dă-mi harul să ştiu să zâmbesc la o glumă,
pentru a şti să reţin pentru viaţă un pic de bucurie
şi să-i ajut şi pe alţii să participe la ea”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: