Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Ziua Internațională a Bunicilor

Posted by Paxlaur pe 26/07/2017

sfintire4„Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu; Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci” (cf. Lc 8,11). În veci trăiesc toți cei care s-au trudit ca în viața noastră Cuvântul lui Dumnezeu, sămânța sădită de Cristos în inima noastră, să nu rămână fără rod. Și astăzi, sărbătorindu-i pe sfinții Ioachim și Ana, ne gândim în special la bunicii noștri. Cu gândul la ei, sunt demne de meditat cuvintele Scripturii: „Ei au fost oameni vrednici; faptele lor bune nu sunt date uitării. Împreună cu descendența lor va rămâne o moștenire frumoasă: nepoții lor… Trupurile lor au fost îngropate în pace, dar numele lor rămâne viu din neam în neam. Popoarele vorbesc despre înțelepciunea lor, iar adunarea le aduce laudă” (cf. Sir 44,10.14).

Astăzi suntem noi adunarea chemată să aducă laudă bunicilor noștri, oamenilor care merită acest semn de prețuire și de neuitare. Privind la exemplul de sfințenie al bunicilor lui Isus, suntem chemați să ne amintim de bunicii noștri: să vorbim despre ei, să ne străduim să le imităm virtuțile și totodată să ne rugăm pentru ei. Când am vorbit ultima dată cu sau despre bunicii noștri? Nu cumva i-am uitat și nici măcar în rugăciune nu ne mai amintim de ei? Câte lucruri din viața noastră nu ni s-au întâmplat tocmai pentru că ei ne-au fost alături și ne-au învățat? Trebuie să-i sărbătorim pe bunicii noștri, trebuie să-i scoatem din uitare.

Începând cu anul 2012 a fost organizată și în România Ziua Internațională a Bunicilor, ca un semn de vădită prețuire pentru cei care ne-au purtat pe brațele lor și ne-au răsfățat atunci când părinții erau… (prea)departe.

Spun unii că „despre valoarea bunicilor vorbesc realizările nepoților”. Aceasta se întâmplă mai ales acum când toți vorbesc despre „generația copiilor crescuți de bunici”, pentru că părinții sunt (prea)ocupați sau sunt plecați (prea)departe pentru a munci. Puțini sunt cei care înțeleg efortul pe care unii bunici, înaintați în vârstă, îl depun pentru a se îngriji de nepoții lor, pentru a depăși mult aclamatul „conflict dintre generații”, pentru a se adapta cerințelor timpurilor moderne etc. Pe lângă aceasta, noi și societatea, prea des îi marginalizăm pe cei bătrâni, prea ușor îi considerăm depășiți de situație și am vrea să ne eliberăm de ei. Ar trebui să investim mai multă răbdare pentru a-i ajuta să se integreze și să se simtă parte dintr-o societate care aleargă cu o viteză năucitoare, așa cum și ei ne-au ajutat să creștem, să pășim, să vorbim… să devenim oameni.

Este un mare har să-ți cunoști bunicii și să-i prețuiești! Sfinții Ioachim și Ana, bunicii lui Isus, să fie mereu mijlocitori de haruri pentru bunicii noștri, vii sau răposați.


Lumea nu a început cu noi!
Înaintea noastră au pășit oameni vrednici,
demni și plini de înțelepciune: (stră)bunicii noștri.
Să nu uităm oamenii frumoși
care s-au jertfit pentru noi și pentru părinții noștri!


26 iulie 2017 

Miercuri din săptămâna a 16-a de peste an
Ss. Ioachim şi Ana **; Bartolomea Capitano, călug.
Ex 16,1-5.9-15; Ps 77; Mt 13,1-9

LECTURA I
Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri!
Citire din cartea Exodului 16,1-5.9-15
În zilele acelea, au plecat din Elim şi toată adunarea fiilor lui Israel a ajuns în pustiul Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieşirea lor din ţara Egiptului. 2Toată adunarea fiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise şi a lui Aaron în pustiu. 3 Fiii lui Israel le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-aţi scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”. 4 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri! Poporul să iasă şi să adune în fiecare zi porţia pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea! 5 În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi”. 9 Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: «Apropiaţi-vă înaintea Domnului, căci a auzit murmurările voastre!»” 10 Pe când vorbea Aaron întregii adunări a fiilor lui Israel, şi-au întors privirea spre pustiu, şi, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor. 11 Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând: 12 „Am auzit murmurările fiilor lui Israel. Spune-le: «Veţi mânca diseară carne şi dimineaţă vă veţi sătura cu pâine; veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”. 13 Seara au urcat prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţă era un strat de rouă în jurul taberei. 14 Stratul de rouă s-a ridicat şi, iată, pe suprafaţa pustiului era ceva mărunt, ca o crustă, ceva mărunt ca bruma pe pământ. 15 Fiii lui Israel au văzut şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu ştiau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncaţi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 77(78),18-19.23-24.25-26.27-28 (R.: cf. 24b)
R.: Tu ne dai, Doamne, pâine din ceruri.

18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inima lor,
cerându-i mâncare după a lor suflet.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masă în pustiu?” R.

23 Totuşi el a poruncit norilor de sus
şi a deschis porţile cerului:
24 a făcut să plouă asupra lor mana, spre mâncare,
le-a dat lor pâine din ceruri. R.

25 Omul a mâncat pâinea îngerilor;
le-a trimis hrană ca să se sature.
26 A stârnit în văzduh vântul de la răsărit
şi a dezlănţuit cu puterea lui vântul de la miazăzi. R.

27 A făcut să plouă peste ei carne ca pulberea
şi păsări înaripate cât nisipul mărilor,
28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,
de jur împrejurul corturilor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu; Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA
Sămânţa a căzut în pământ bun şi a dat rod.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,1-9
În ziua aceea, ieşind Isus din casă, s-a aşezat pe ţărmul mării. S-a adunat lângă el o mulţime atât de mare, încât el s-a urcat să se aşeze în barcă şi toată mulţimea stătea pe ţărm, 3 iar el le spunea multe în parabole: „Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc; 6 iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbuşit-o. 8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechi, să asculte!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: