Suntem uimiți în fiecare zi când simțim cât de profund este împletit binele cu răul. În atâtea situații din viața noastră găsim această împletire de „alb și negru”, exact ca în năvodul despre care vorbește Isus în sfânta evanghelie. Avem nevoie să ne așezăm și să începem să alegem binele și să-l separăm de rău. Dar nu întotdeauna reușim. Este foarte greu, de exemplu, când trebuie să ne alegem persoanele din jurul nostru, persoanele care să facă parte din viața noastră. Suntem uimiți în fața valorilor pe care le au. Ne încântă cu frumusețea, cu lumina și cu adevărul care răzbat din inima lor. Și totuși, în aceleași persoane radioase descoperim și pete de întuneric. Ba chiar nici măcar nu trebuie să privim spre alții, căci noi înșine suntem acest amestec de lumină și întuneric, de bine și rău. Noi înșine realizăm opere îmbibate de frumusețe și bunătate, dar imediat după facem și lucrurile cele mai oribile, negre, de care ne rușinăm. Noi înșine spunem adevărul, dar și mințim. Noi facem să strălucească binele în viața aproapelui, dar tot noi suntem cei care împroșcăm cu noroi în stânga și în dreapta.
În condițiile în care tocmai noi, prin alegerile noastre, suntem cei care facem această lume bună sau rea, în loc să spunem că nimic bun nu se mai întâmplă în omenire, mai bine ne-am însuși rugăciunea lui Solomon și am cere înțelepciune: avem nevoie de o inimă ascultătoare, care să discearnă între bine și rău (cf. 1Rg 3,9). Avem nevoie de o inimă înțeleaptă pentru a reda lumii în care trăim adevărata frumusețe. Să conștientizăm forța faptelor noastre și „culoarea” pe care ele o dau comunității în care trăim: albă sau neagră, strălucitoare sau întunecată. Câtă strălucire ar fi în noi și în jurul nostru dacă am reuși să despărțim pentru totdeauna binele de rău, dacă am reuși să facem acea selecție a „peștilor buni”, iar pe cei răi să-i aruncăm! Cât frumos ne-ar învălui dacă am reuși să facem doar binele, dacă am reuși să „vindem tot ce avem”, să renunțăm la tot ce ne „încurcă” și să câștigăm singura comoară care contează: împărăția cerurilor! Ar fi frumos, dar măcar încercăm să discernem între bine și rău?
Dacă am încercat și nu am reușit, dacă încă ne zbatem între „alb și negru”, să nu uităm că, în pofida răului care ne înconjoară sau care este în noi, Dumnezeu îndreaptă toate spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28). Să prindem curaj și să ne anagajăm cu mai multă hotărăre în lupta împotriva răului, tocmai meditând acest adevăr al Scripturii! Inima noastră trebuie să se înflăcăreze astăzi și toată ființa noastră să se angajeze cu mai multă determinare în a duce la îndeplinire ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru noi.
Toate sunt îndreptate spre binele nostru,
spre binele celor care îl iubim pe el,
singurul Domn,
singurul în care binele și răul nu se împletesc,
singurul care este mereu lumină, mereu adevăr.
30 iulie 2017
† DUMINICA a 17-a de peste an
Sf. Petru Crisologul, ep. înv.
1Rg 3,5-12; Ps 118; Rom 8,28-30; Mt 13,44-52 (Mt 13,44-46)
LECTURA I
Tu ai dorit înţelepciune.
Citire din cartea întâi a Regilor 3,5-12
La Gabaon, Domnul i s-a arătat în vis lui Solomon noaptea. Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau!” 6 Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare îndurare faţă de slujitorul tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea ta în adevăr, în dreptate şi în corectitudinea inimii faţă de tine. Ai păstrat pentru el această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu care stă pe tronul său, cum este astăzi. 7Acum, Doamne Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe slujitorul tău rege în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt doar un copil: nu ştiu să ies şi să intru. 8 Slujitorul tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor numeros care nu poate fi nici socotit, nici numărat. 9 Dă-i slujitorului tău o inimă ascultătoare ca să-l judece pe poporul tău, discernând între bine şi rău! Căci cine poate să-l judece pe poporul tău, care este atât de mare?” 10 Cererea aceasta a fost plăcută în ochii Domnului pentru că Solomon a cerut lucrul acesta. 11 Dumnezeu a zis: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta: nu ai cerut pentru tine zile multe, nu ai cerut pentru tine bogăţii, nu ai cerut viaţa duşmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine discernământ ca să asculţi judecata, 12 iată, voi face după cuvintele tale. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi chibzuită: ca tine nu a mai fost nimeni înainte şi după tine nu se va mai ridica nimeni ca tine.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),57 şi 72.76-77.127-128.129-130 (R.: cf. 97)
R.: Legea ta, Doamne, este izvor de înţelepciune.
57 Am zis: partea mea, Doamne,
este să păzesc cuvintele tale.
72 Mai bună este pentru mine legea gurii tale
decât mii de lucruri de aur şi argint. R.
76 Să-mi fie îndurarea ta spre mângâiere,
după cuvântul dat slugii tale!
77 Să vină asupra mea îndurările tale şi voi fi viu,
căci legea ta îmi este desfătare! R.
127 De aceea, eu iubesc poruncile tale
mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat.
128 De aceea, găsesc drepte toate orânduirile tale
şi urăsc orice cale a minciunii. R.
129 Mărturiile tale sunt minunate,
de aceea, sufletul meu le păzeşte cu fidelitate.
130 Explicarea cuvintelor tale dă lumină
şi pricepere celor nepricepuţi. R.
LECTURA A II-A
De mai înainte i-a rânduit să fie asemenea chipului Fiului său.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,28-30
Fraţilor, de fapt, ştim că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor care sunt chemaţi după planul lui. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi; 30 pe cei pe care de mai înainte i-a rânduit, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceştia i-a şi glorificat.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)
EVANGHELIA
Merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-52
În acel timp, Isus a spus: „Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 La fel, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Când găseşte un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi îl cumpără. 47 Din nou, împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. 48 Când s-a umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău. 49 Tot aşa va fi la sfârşitul lumii: vor veni îngerii şi-i vor separa pe cei răi dintre cei drepţi 50 şi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 51 Aţi înţeles toate acestea?” I-au spus: „Da!” 52 Atunci le-a zis: „De aceea orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”.
Cuvântul Domnului
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un răspuns