Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea…

Posted by Paxlaur pe 13/08/2017

plans lacrimi tristete durereCâtă nevoie este și astăzi de oameni care să fie întristați, care să se consume cu adevărat atunci când întâlnesc necredința și indiferentismul religios. Cât de benefic ar fi pentru Biserica dacă noi înșine, în fața necredinței și a răului din jur, am fi cuprinși de tristețe și am spune împreună cu apostolul Paul: „Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea” (Rom 9,2). Câtă nevoie este și astăzi de oameni care să ia în serios mântuirea și pe Dumnezeu. Pe noi ne doare gândul că s-ar putea să nu ne mântuim? Noi suferim atunci când vedem că frații și surorile noastre nu cred în Dumnezeu? Ne doare faptul că s-ar putea să nu se mântuiască tocmai pentru că nu cred, tocmai pentru că nu-l caută pe Dumnezeu? De cele mai multe ori noi nu facem nimic pentru a îndrepta pașii lor spre Dumnezeu, spre credință, spre Biserică, spre bine, spre adevăr.

Să ne amintin în această duminică cuvântul Domnului din Cartea profetului Ezechiel: „Fiul omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israel. Ascultă cuvântul din gura mea și atenționează-i din partea mea! Când eu îi voi spune celui nelegiuit: «Vei muri», iar tu nu-l vei atenționa și nu vei vorbi ca să-l atenționezi cu privirie la calea lui cea nelegiuită ca să trăiască, el, cel nelegiuit, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine” (Ez 3,17-18).

Cu siguranță avem multe planuri pentru această zi, dar poate că printre ele ar trebui să includem și această „atenționare”. Să îndrăznim, asemenea lui Petru, să coborâm din barca comodităților și a indiferențelor noastre și să mergem spre frații noștri. Mergând spre ei, de fapt noi mergem spre Cristos care se află și vrea să trăiască în viața aproapelui nostru. Să mergem spre el, fără să ne temem de valurile care încearcă să ne înghită. Să privim mereu la Cristos și nu ne vom teme, vom putea străbate în siguranță tot drumul spre inima celuilalt. Iar dacă vom fi nevoiți să strigăm asemenea lui Petru: „Doamne, salvează-mă!”, vom simți cum însuși Cristos ne ridică, ne prinde şi ne salvează. Atunci noi înșine îl vom atinge pe Dumnezeu şi el ne va cuprinde într-o îmbrăţişare ce vom mai dori să nu se termine, căci Domnul nu rămâne indiferent în fața eforturilor pe care le facem pentru a salva sufletele fraților noștri.

Astăzi Domnul ni se adresează și nouă, așa cum i-a vorbit lui Ilie: „Ce faci aici?”. Știm că Ilie a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot” (cf. 1Rg 19,9-11). Noi suntem plini de zel pentru Domnul, dorim mântuirea „pentru fraţii noștri, pentru rudele noastre după trup” (cf. Rom 9,3)? Ce facem astăzi pentru ei și mântuirea lor?


Să veghem pentru că „Domnul e pe punctul să treacă”.
El este „un sunet de liniște adâncă”,
el este prezența care poate liniști inima noastră
și a fraților noștri (cf. 1Rg 19,11.12).


13 august 2017 

† DUMINICA a 19-a de peste an
Ss. Ponţian, pp. m. şi Hipolit, pr. m.; Ioan Berchmans, student
1Rg 19,9a.11-13a; Ps 84; Rom 9,1-5; Mt 14,22-33

LECTURA I
Ieşi şi stai pe munte în calea Domnului!
Citire din cartea întâi a Regilor 19,9a.11-13a
În zilele acelea, Ilie a ajuns la muntele lui Dumnezeu, Horeb, la peşteră, şi a adormit acolo; şi, iată, a fost adresat un cuvânt al Domnului către el. 11 Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!” Atunci a fost un vânt mare şi puternic, să rupă munţii şi să despice stâncile în faţa Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul. 12 După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de linişte adâncă. 13a Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
El vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 9,1-5
Fraţilor, spun adevărul în Cristos, nu mint. Martoră îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea. 3 Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. 4 Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 129(130),5
(Aleluia) Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră în cuvântul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Porunceşte să vin la tine pe apă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,22-33
În acel timp, după ce Isus a săturat mulţimile, îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. 24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. 25 Pe la straja a patra din noapte, Isus a venit la ei, umblând pe mare. 26 Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige. 27 Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” 28 Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!” 29 El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. 30 Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” 31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” 32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcă l-au adorat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: