Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Bucuria celor care deja l-au întâlnit pe Cristos

Posted by Paxlaur pe 04/09/2017

bucuria vietii_copil_floriAm început o nouă săptămână în care știm că vom avea de înfruntat viața și provocările ei, o nouă săptămână în care ne pregătim pentru „venirea Domnului”, pentru „sunetul arhanghelului și sunetul trâmbiței lui Dumnezeu” (cf. 1Tes 4,16). Iar toate acestea le facem cuprinși de bucuria celor care deja l-au întâlnit pe Cristos.

Noi știm cine este Domnul care trebuie să vină, noi l-am ascultat deja pe Cristos, nouă ni s-a dăruit în sfânta Împărtășanie. Așadar, indiferent de provocările acestei lumi, Apostolul ne amintește: „Nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă”, precum ceilalți care nu l-au cunoscut pe „Domnul gloriei”. Într-adevăr putem spune și astăzi: „Nici unul dintre conducătorii lumii acesteia n-au cunoscut înțelepciunea lui Dumnezeu, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi disprețuit pe Domnul gloriei (cf. 2Tes 4,12; 1Cor 2,8).

Liniștea, bucuria și speranța de la începutul oricărei săptămâni, ba chiar din fiecare clipă, ne vin tocmai din cunoașterea lui Cristos și din întâlnirea personală cu el. El este Dumnezeul nostru. El este cel care a venit pentru noi, pentru fiecare om. El este cel care „aduce săracilor vestea cea bună; proclamă celor captivi eliberarea şi celor orbi, recăpătarea vederii; el redă libertatea celor asupriţi. El, Dumnezeul nostru, ne vestește astăzi un timp de îndurare” (cf. Lc 4,18-19). Cu un Dumnezeu atât de aproape nu putem fi triști. Nimeni nu ne poate fura această speranță, această bucurie, acest Dumnezeu! Iar dacă vrem ca și cei din jurul nostru să fie cuprinși de această fericire, atunci trebuie să le vorbim despre Cristos și, mai ales, trebuie să-i purtăm la Cristos, să-l vadă, să-l atingă cu inima lor. Doar întâlnirea personală cu el, doar vorbirea cu el „inimă la inimă” te poate inunda de fericire. Altfel, riști să abandonezi lupta, să te umpli de tristețe ca cei care nu mai au speranță.

Cei care abandonează lupta sunt cei care nu l-au „văzut” niciodată pe Cristos, adică nu l-au simțit viu, prezent, puternic, plin de iubire. În viața lor se verifică ceea ce se întâmplă atunci când un câine aleargă lătrând după un iepure. Aleargă și latră atât de tare încât mulți alți câini, auzind lătratul, încep și ei să alerge în urma câinelui care a văzut iepurele. Însă după un timp, câinii care aleargă fără să fi văzut iepurele încep să se întrebe: „De ce alergăm în halul ăsta? Încotro mergem?”. Și se opresc obosiți, apoi se despart și fiecare se întoarce la viața lui. Rămân și aleargă doar cei care au văzut iepurele. Doar ei rămân până la sfârșit, până când ajung să prindă iepurele.

Doar cine l-a întâlnit pe Cristos nu-și va cruța niciodată energiile și va da totul pentru a trăi cu fericirea și speranța celui care știe că Dumnezeu îndreaptă toate spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28)!


Domnul îți spune:
„Eu sunt cu tine!
Nu te teme!
Urmează-mă!” (cf. Lc 5,10; Mt 28,20).


4 septembrie 2017 

Luni din săptămâna a 22-a de peste an
Ss. Rozalia, fc.; Moise, profet
1Tes 4,13-18; Ps 95; Lc 4,16-30

LECTURA I
Prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 4,13-18
Nu vreau, fraţilor, ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la cei morţi, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă. 14 Căci dacă noi credem că Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el. 15 De fapt, vă spunem aceasta după cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom trece înaintea celor morţi, 16 pentru că însuşi Domnul, la porunca divină, la strigătul arhanghelului şi în sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, va coborî din ceruri şi cei morţi în Cristos vor învia mai întâi, 17 apoi noi, cei vii, care vom fi rămas atunci, şi vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna. 18 Aşadar, îmbărbătaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1 şi 3.4-5.11-12.13 (R.: 13b)
R.: Domnul vine să judece pământul.

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou!
Cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.

4 Căci Domnul este mare şi vrednic de toată lauda,
mai de temut decât toţi zeii.
5 Căci toţi zeii popoarelor sunt deşertăciune,
Domnul însă a făcut cerurile. R.

11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul,
să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea!
12 Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele,
să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor! R.

13 Să se bucure în faţa Domnului care vine,
pentru că vine să judece pământul!
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele în adevărul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 4,18
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea: el m-a trimis să duc săracilor vestea cea bună. (Aleluia)

EVANGHELIA
M-a uns să duc săracilor vestea cea bună; niciun profet nu este acceptat în patria sa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,16-30
În acel timp, Isus a venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. 17 I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: 18 „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; 19 să vestesc un an de îndurare al Domnului”. 20 Apoi, închizând cartea şi dând-o slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. 21 A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!” 22 Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosif?” 23 Dar el le-a spus: „Fără îndoială, îmi veţi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafarnaum fă şi aici, în patria ta!” 24 Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; 25 şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara, 26 dar Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat, decât doar Naaman sirianul”. 28 Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor, ca să-l arunce de acolo. 30 Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: