Cei care îl slujesc pe Domnul sunt chemați să-l slujească cu ceea ce au, asemenea femeilor despre care ne vorbește evanghelia zilei (cf. Lc 8,3). Pentru aceasta din inima noastră trebuie să dispară orice neliniște atunci când ne simțim mici și în lipsuri: Cristos vrea să fie slujit și iubit tocmai prin lipsurile și umilința noastră, tocmai prin ceea ce avem și suntem. Am reușit acest lucru în săptămâna pe care ne pregătim să o încheiem? Cât de fericit și liniștit trebuie să fie sufletul care nu uită niciodată că „n-am adus nimic în lume şi nimic nu putem lua din ea. Dacă avem de mâncare şi de îmbrăcat, să ne mulţumim cu acestea!” (1Tim 6,7-8).

Este un mare har să fii mulțumit cu ceea ce ai. Vai acelor suflete care se lasă călăuzite de pofta de bani (cf. Evr 13,5). Vai nouă atunci când nu ne întipărim în inimă că „rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rătăcit de la credinţă şi şi-au provocat multe chinuri” (1Tim 6,10).

Adevărata predică vine din felul nostru de a iubi sărăcia: omul lui Dumnezeu fuge de iubirea de bani (cf. 1Tim 6,11) și trăiește în simplitate, în sărăcie, mereu cât mai asemănător cu Isus, care deși era bogat, s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăţi cu sărăcia sa (cf. 2Cor 8,9). Așa au făcut oamenii care au luptat ca să cucerească viaţa cea veşnică și să dea o bună mărturie înaintea oamenilor (cf. 1Tim 6,12). Așa a trăit și a predicat, de exemplu, sfântul Francisc din Assisi. Acesta a invitat un tânăr novice să meargă cu el prin localitatea vecină mănăstirii și acolo să predice împreună. Au pornit dis de dimineață, au străbătut ulițele satului, au salutat localnicii, s-au bucurat de umbra pomilor și au ascultat ciripitul păsărilor. I-au ajutat pe cei care aveau nevoie de sprijin pentru a-și căra poverile. Au străbătut fiecare parte a localității zâmbind tuturor, salutându-i pe toți plini de amabilitate și oferind tuturor ajutorul lor. După un timp au început să parcurgă drumul înapoi spre mănăstire. După ce au străbătut o parte din drum, tânărul nu s-a mai putut abține și l-a întrebat pe maestrul său:

– Părintele meu, am crezut ca mergem in sat ca sa predicam. De ce nu ne-am oprit să predicăm?

– „Am predicat”, a venit replica binevoitoare a sfântului. „Nu ai văzut? În tot acest timp noi nu ne-am plimbat, ci am predicat. Dragă tinere, predica adevărată nu are nevoie de cuvinte, ci de fapte. Faptele sunt cele mai grăitoare și binefăcătoare mesaje pe care le putem transmite omenirii din partea lui Dumnezeu. Prezența și comportamentul nostru trebuie să le amintească oamenilor de cel pe care îl reprezentăm aici pe pământ, de cel care este Domnul și Dumnezeul nostru. Prin faptele noastre noi ne-am ținut predica. Nu uita: nu are rost să mergi nicăieri să predici, dacă nu predici în timp de mergi”.

---

„Evlavia este un mare câştig când se mulţumeşte cu ceea ce are” (1Tim 6,6).

---

22 septembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 24-a de peste an
Ss. Mauriţiu, ofiţer, şi îns. m.; Silvan, pustnic
1Tim 6,2c-12; Ps 48; Lc 8,1-3

LECTURA I
Tu, om al lui Dumnezeu, urmăreşte dreptatea!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 6,2c-12
Preaiubitule, învaţă-i aceste lucruri şi îndeamnă-i astfel! ³ Dacă cineva învaţă alte lucruri şi nu urmează cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos şi învăţătura conformă evlaviei, ⁴acela este arogant şi nu înţelege nimic, ba încă are boala cercetărilor şi a certurilor zadarnice din care vin: invidia, cearta, blasfemiile, bănuielile rele, ⁵ disputele interminabile între oameni cu mintea bolnavă şi lipsiţi de adevăr, care cred că evlavia este o sursă de câştig. ⁶ Într-adevăr, evlavia este un mare câştig când se mulţumeşte cu ceea ce are. ⁷ Căci n-am adus nimic în lume şi nimic nu putem lua din ea. ⁸ Dacă avem de mâncare şi de îmbrăcat, să ne mulţumim cu acestea! ⁹Dar cei care vor să adune bogăţii cad în ispită, în laţ, în multe pofte necugetate şi dăunătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi pierzare. ¹⁰ De fapt, rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rătăcit de la credinţă şi şi-au provocat multe chinuri. ¹¹ Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea! Urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, iubirea, statornicia, blândeţea! ¹² Luptă lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa cea veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat o bună mărturie înaintea multor martori!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 48(49),6-7.8-10.17-18.19-20 (R.: Mt 5,3)
R.: Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!

⁶ De ce să mă tem în zilele cele rele,
când nelegiuirea potrivnicilor mei mă înconjoară?
⁷ Ei îşi pun încrederea în averea lor
şi cu mulţimea bogăţiilor lor se laudă. R.

⁸ Niciun om nu se va putea răscumpăra pe sine
şi niciun om nu va putea să-i dea lui Dumnezeu
preţul răscumpărării sale;
⁹ căci preţul sufletului lor este atât de mare,
încât niciodată nu va fi cu putinţă
¹⁰ să rămână cineva în viaţă fără de sfârşit
şi să nu vadă niciodată groapa. R.

¹⁷ Nu te teme când cineva se îmbogăţeşte
şi când creşte faima casei sale,
¹⁸ pentru că nu ia nimic cu el când moare
şi faima lui nu coboară după el. R.

¹⁹ Chiar dacă în viaţa lui sufletul său se considera binecuvântat:
„Te vor lăuda pentru că ai agonisit binele!”
²⁰ Va merge până la generaţia părinţilor săi,
care nu vor mai vedea niciodată lumina. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei! (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeile îi însoţeau şi-i slujeau cu ceea ce aveau.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,1-3
În acel timp, Isus trecea prin cetăţi şi sate, predicând şi ducând vestea cea bună a împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el; ² de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care scosese şapte diavoli, ³ şi Ioana, soţia lui Cuza, administrator al lui Irod, Suzana şi multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.

Cuvântul Domnului