Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Oare există bucurie mai mare decât aceea ca însuși Dumnezeu să te întrebe: „Ce vrei să fac pentru tine”?

Posted by Paxlaur pe 20/11/2017

orbul din nastere vindecat de IsusCât de fericită este inima care se regăsește în imaginea acestui orb din Ierihon, inima care atunci când se simte acoperită de orbirea acestei lumi aleargă la Cristos strigând: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” (Lc 18,38). Cât de fericită este inima care nu se descurajează atunci când cei din jur încearcă să o reducă la tăcere, să o păstreze în orbire, rece, fără sentimente, fără lumină. Cât de fericită este inima care strigă zi de zi, din ce în ce mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!” (Lc 18,39). Fericită este inima care nu se descurajează și face orice pentru a ieși din întuneric la lumină. Pentru astfel de inimi Cristos repetă și astăzi: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează va avea lumina vieţii” (cf. In 8,21).

Fericită este acea inimă care simte privirea Domnului îndreptată spre ea și aude glasul mântuitor: „Ce vrei să fac pentru tine?” (cf. Lc 18,41). Oare există bucurie mai mare decât aceea ca însuși Dumnezeu să te întrebe: „Ce vrei să fac pentru tine”? Oare este vreun suflet care să cunoască o fericire mai mare decât aceea de a simți cum însuși Domnul cerului și al pământului se apropie de tine și îți vorbește: „Fiul meu, copilașul meu, spune-mi ce vrei să fac pentru tine?” (cf. Lc 18,41).

Astăzi însuși Dumnezeu ne privește ca să facă din nou lumină în viața noastră. Însuși Dumnezeu se apropie de noi, trece prin viața noastră, prin locul în care stăm și „cerșim viață, lumină”. Trece și vrea să ne vindece. Vrem noi cu adevărat să fim vindecați? Vrem noi să fim atinși de Dumnezeu? Vrem ca Dumnezeu să treacă prin viața noastră? Dacă ne dorim din toată inima să fim „vizitați” și „atinși” de Dumnezeu, atunci să strigăm: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” (Lc 18,38)”. Să ne însușim rugăciunea inimii: „Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcătosul”.

Totodată, prin această rugăciune, să ne lăsăm întreaga viață îmbibată de prezența lui Cristos, să trăim după voința Tatălui, să ne trăim credința în fiecare circumstanță a acestei zile, în fiecare moment al vieții. Cu cât drag privește și astăzi Dumnezeu spre cei care aleg să trăiască cu inima curată, spre cei care în mijlocul tentațiilor acestei lumi acceptă mai degrabă să moară decât să se contamineze cu „mâncăruri” şi să profaneze alianţa cea sfântă (cf. 1Mac 1,63). Nu sunt puțini cei care și astăzi aleg mai degrabă moartea decât păcatul, cei care și astăzi refuză să profaneze alianața cea sfântă a Domnului, refuză să calce în picioare iubirea lui Dumnezeu… Foarte mulți mor, sunt omorâți. Ei sunt cei care se bucură de lumina fără de sfârșit, de însuși Cristos, soarele nostru, viața noastră, Domnul și Dumnezeul nostru.


„Un cerşetor lângă al vieţii drum
Un orb ce cere-ntr-una de pomană
Aceast’aş fi Isuse şi acum
De nu m-ai fi băgat nici tu în seamă”
(Costache Ioanid, Orbul Bartimeu).


20 noiembrie 2017 

Luni din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege
1Mac 1,10-15.41-43.54-57.62-64; Ps 118; Lc 18,35-43

LECTURA I
A fost o foarte mare mânie asupra Israelului.
Citire din cartea întâi a Macabeilor 1,10-15.41-43.54-57.62-64
În zilele acelea, dintre urmaşii lui Alexandru cel Mare a ieşit un vlăstar păcătos, Antioh Epifanul, fiul regelui Antioh care a fost ostatic la Roma. El a devenit rege în anul o sută treizeci şi şapte al domniei grecilor. 11 În acele zile, au ieşit din Israel fii nelegiuiţi care îi îndemnau pe mulţi, zicând: „Hai să încheiem o alianţă cu neamurile din jurul nostru, căci de când ne-am separat de ei, multe rele ni s-au întâmplat!” 12 Şi cuvântul a fost plăcut în ochii lor. 13 Unii din popor au fost dispuşi să meargă la rege, ca să le dea putere să împlinească prescripţiile neamurilor. 14 Au construit un gimnaziu la Ierusalim, după obiceiul neamurilor. 15 Au înlăturat semnele circumciziei, s-au îndepărtat de alianţa sfântă, s-au unit cu neamurile şi s-au vândut ca să săvârşească răul. 41Regele a scris întregului său regat ca toţi să fie un singur popor. 42 Fiecare să-şi părăsească obiceiurile proprii! Şi toate popoarele s-au supus cuvântului regelui. 43 Mulţi din Israel au primit cu plăcere cultul lui, au adus jertfe idolilor şi au profanat ziua de sabat. 54 În ziua a cincisprezecea a lui Casleu, în anul o sută patruzeci şi cinci, a construit urâciunea pustiirii pe altar; iar în cetăţile lui Iuda, de jur împrejur, a construit altare. 55 Aduceau jertfe la uşile caselor şi în pieţe. 56 Cărţile legii pe care le-au găsit, rupându-le, le-au ars în foc. 57 Dacă se descoperea la cineva vreo Carte a Alianţei şi dacă cineva urma legea, hotărârea regelui îl dădea la moarte. 62 Însă mulţi în Israel au prins curaj şi au găsit în ei puterea să nu mănânce lucruri impure. 63 Au acceptat să moară decât să se contamineze cu mâncăruri şi să profaneze alianţa cea sfântă. Şi au murit. 64 A fost o foarte mare mânie asupra Israelului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),53.61.134.150.155.158 (R.: cf. 88)
R.: Dă-mi putere, Doamne, să împlinesc voinţa ta!

53 Sunt cuprins de furie din cauza celor nelegiuiţi
care părăsesc legile tale. R.

61 Laţurile celor nelegiuiţi m-au înconjurat,
dar eu nu uit de legea ta. R.

134 Scapă-mă de oprimarea omului
şi voi păzi orânduirile tale! R.

150 Urmăritorii se apropie de mine cu viclenie;
se îndepărtează de legea ta. R.

155 Mântuirea e departe de cei nelegiuiţi,
pentru că nu caută hotărârile tale. R.

158 I-am văzut pe cei trădători şi m-a cuprins dezgustul,
pentru că nu păzesc cuvântul tău. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
(Aleluia) Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ce vrei să-ţi fac? Doamne, să văd.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,35-43
În acel timp, pe când se apropia Isus de Ierihon, un orb stătea lângă drum cerşind 36 şi, auzind că trecea mulţimea, s-a interesat ce este. 37 I-au adus la cunoştinţă că trece Isus Nazarineanul. 38Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” 39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!” 40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!” 42 Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”. 43Îndată, orbul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând acestea, a dat laudă lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: