Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

De ce vreți să îl obosiți și pe Dumnezeul meu?

Posted by Paxlaur pe 25/11/2017

viitorulOamenii cei mai obositori și cu care este foarte greu să ajungi la o înțelegere sunt cei care mereu „știu” multe întrebări și doar întrebări. Pe cei mai mulți dintre ei nici măcar nu-i interesează cu adevărat răspunsurile. Nu de puține ori noi înșine suntem cei care îi asaltăm pe ceilalți cu zeci de întrebări: unele nici măcar nu pot avea un răspuns, iar altele, dacă au un răspuns, oricum nu ne intereasză și nu ținem cont de el.

Sătui și plictisiți să-și mai întrebe semenii, unii au creat situ-ri (www.askgod.biz) prin care vor să intre „în direct” cu Dumnezeu: îl întreabă și „domnul” sau „domnii” oferă răspunsuri. Unii, probabil, iau răspunsurile în serios. Unii vor să știe numerele câștigătoare la loto săptămâna viitoare, alții, mai modești, „doar” ziua când vor muri. Îl putem auzi pe profetul Isaia cum strigă și acestei generații: „Ascultați! Este puțin lucru că îi obosiți pe oameni, că vreți să îl obosiți și pe Dumnezeul meu?” (cf. Is 7,13).

Mult mai important decât să aflăm întrebările oamenilor pentru Domnul, este să urmărim și să vedem ce fac oamenii cu răspunsurile pe care le primesc în rugăciunea lor: câți după ce îl întreabă pe Dumnezeu pun în practică răspunsul primit? Când Dumnezeu, în diferite feluri, răspunde întrebărilor noastre, ce urmează? Ascultăm de glasul său și ne schimbăm atitudinea, viața? Nu cumva ne interesează mai mult cum și când vom muri decât cum trăim? Ce au făcut saduceii cu răspunsul primit de la Cristos? S-au convertit? Au început ei să creadă în învierea morților, în viața veșnică, în îngeri (cf. Lc 20,27-40)?

Isus ne spune astăzi că va veni o zi în care nu vom mai muri, o zi în care „vom fi asemenea îngerilor: fii ai lui Dumnezeu, fii ai învierii” (cf. Lc 20,36). Credem noi aceasta? De ce nu încercăm să trăim în credință, plini de iubire și pace? De ce nu încercăm să credem că însuși Domnul rânduiește totul în viața noastră, totul spre binele nostru, spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28). De ce îl luăm la rost pe Dumnezeu, prezentându-ne zilnic în fața sa cu o mulțime de probleme și întrebări? Oare am uitat că doar în rugăciune și în tăcere, doar citind și meditând Sfânta Scriptură, doar primind sacramentele ne putem simți uniți cu el? Mai mult, dacă îl întrebăm și el ne răspunde, ce facem cu răspunsul Domnului? Reușim noi să punem în practică ceea ce Domnul ne cere să facem?

Nu este rău să intri în dialog cu Dumnezeu, să-l întrebi, să-i ceri răspunsuri, dar trebuie să ne convingem să punem în practică soluția pe care el ne-o oferă. Mai înainte de a-l întreba pe Domnul, poate că ar fi bine să ne analizăm și să ne întrebăm pe noi înșine: ce am să fac cu răspunsul primit? Sunt dispus să urmez ceea ce Domnul îmi cere?


Dacă vrei să-i pui întrebări Domnului,
fii gata să spui împreună cu Sfânta Fecioară:
„Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38).


25 noiembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 33-a de peste an
Sf. Ecaterina din Alexandria, fc. m. *
1Mac 6,1-13; Ps 9; Lc 20,27-40

LECTURA I
Pentru răul pe care i l-am făcut Ierusalimului mor cu mare tristeţe!
Citire din cartea întâi a Macabeilor 6,1-13
În zilele acelea, regele Antioh străbătea regiunile de sus şi a auzit că există în Persia o cetate numită Elimais, renumită pentru bogăţia de argint şi aur, 2 şi că templul din ea este foarte bogat; că sunt acolo armuri de aur, platoşe şi arme pe care le lăsase acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele macedonean, care a domnit primul peste greci. 3 A venit şi a căutat să cucerească cetatea şi să o jefuiască, dar nu a putut, pentru că lucrul acesta fusese făcut cunoscut celor din cetate. 4 Ei s-au ridicat împotriva lui la luptă, iar el a fugit şi a plecat de acolo cu mare tristeţe, ca să se întoarcă la Babilon. 5 Când a ajuns în Persia, cineva i-a adus la cunoştinţă că fuseseră zdrobite trupele care merseseră în ţinutul lui Iuda, 6 că Lysias, care pornise cu o armată puternică, a fost făcut de ruşine printre primii în faţa lor şi că ei s-au întărit cu arme, cu armată şi cu prăzi multe pe care le-au luat de la trupele pe care le-au înfrânt; 7 că au distrus lucrul abominabil pe care el îl construise pe altarul din Ierusalim şi că au înconjurat sanctuarul şi cetatea Baitsur cu ziduri înalte, ca mai înainte. 8 Când regele a auzit aceste lucruri, a încremenit şi s-a cutremurat, a căzut la pat şi s-a îmbolnăvit de supărare, pentru că nu s-a întâmplat după cum gândise. 9 A zăcut acolo mai multe zile, deoarece îl cuprindea tristeţe mare şi se gândea că va muri. 10 I-a chemat pe toţi prietenii săi şi le-a spus: „Somnul s-a îndepărtat de ochii mei şi neliniştea mi-a cuprins inima. 11 Şi mi-am zis în inimă: «La ce suferinţă am ajuns şi în ce mare furtună mă aflu acum eu, care eram fericit şi iubit în puterea mea!» 12 Acum îmi amintesc de relele pe care le-am făcut în Ierusalim, luând toate obiectele de argint şi de aur care erau în el şi trimiţând să fie nimiciţi locuitorii lui Iuda fără motiv. 13Recunosc că din cauza acestor lucruri m-au ajuns aceste rele. Iată, mor cu mare tristeţe într-o ţară străină!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 9(9A),2-3.4 şi 6.16 şi 19 (R.: cf. 9a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru dreptatea ta!

2 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima,
voi vesti toate faptele tale minunate.
3 Mă voi bucura şi voi tresălta de veselie în tine,
voi cânta numele tău, Dumnezeule Preaînalt. R.

4 Duşmanii mei dau înapoi,
se poticnesc şi pier dinaintea feţei tale.
6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit,
le-ai şters numele în veci, pentru totdeauna. R.

16 Neamurile păgâne cad în groapa pe care au făcut-o
şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
19 Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârşit,
nădejdea celor umili nu va pieri pentru totdeauna. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 20,27-40
În acel timp, au venit la Isus unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat: 28„Învăţătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său!» 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, luându-şi soţie, a murit fără copii. 30 Cel de-al doilea 31 şi cel de-al treilea au luat-o de soţie. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii. 32 În cele din urmă, a murit şi femeia. 33 Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”. 34 Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită; 35 însă cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, o arată şi Moise în relatarea despre rug, când îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». 38 Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”. 39 Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40 Şi nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: