Prea târziu te-am iubit…

Și simțeam sufletul tău curat și trist
Cum simți luna care plutește tăcută
După perdelele trase.
Și simțeam sufletul tău sărman și sfios,
Ca un cerșetor, cu mâna-ntinsă-n fața porții,
Neîndrăznind să bată și să intre,
Și simțeam sufletul tău plăpând și umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Și simțeam sufletul tău strâns și umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ține
Cu nevăzute degete de fantasmă.

Tristan Tzara (16 aprilie 1896 – 25 decembrie 1963)
Inscripție pe un mormânt

• MI-KA-EL. Cine a fost, cine este sau cine va fi ca el?
• „Să fie lumină!“ S-a lansat traducerea Bibliei după textul ebraic
• Omul din spatele preotului
• Când sutana nu era în slujba politicului. Preotul pentru care s-au răsculat 3.000 de ţărani. Comuniştii au venit să-l ridice cu armata fiindcă s-a opus colectivizării
• Controverse: Diplomaţie deficitară la înmormântarea Regelui?
• Sfaturi pentru o viață mai bună/sănătoasă
• Decență. Mesajul de Crăciun al Regelui Mihai (2012)
• Filmul: Tărâmul Mariei