Bucuria revederii cu cel după care suspina inima noastră

Nu vom fi cu adevărat buni creştini până când lipsa lui Dumnezeu nu ne va durea – şi fizic – cel puţin la fel de mult ca lipsa celor dragi. În ziua în care vom tânji la fel de mult după „regele nou născut”, vom îndrăzni să plecăm şi noi să-l căutăm, să-l întâlnim, aşa cum au tânjit magii şi au plecat în căutarea lui.

Prea târziu te-am iubit...

6 ianuarie 2014 cautarea DomnuluiCu riscul de a cădea cu toţii într-o stare acută de melancolie vă invit să ne amintim un moment din viaţa noastră când ne-a fost dor de cineva: părinţi, fraţi, prieteni etc. Să ne amintim un moment în care am tânjit după cineva (a tânji e mai mult decât un simplu dor, e altceva: e o stare de slăbiciune fizică, e ca o boală. Dorul e doar emoţional, psihic, sentimental. Tânjirea (nu tânjala!) este şi fizică, te doare trupul de atât de mult dor). Vă amintiţi câtă durere în acel moment de tânjire? Ca să ne alinăm suferinţa am fugit departe de locurile dragi, alţii au luat pastile, alţii au scris poezii. Cu disperare în momentele de tânjire se caută un remediu.

Venind acum la magii care tânjeau după „regele nou născut al iudeilor”, dornici să i se închine, cred că nu vom fi cu adevărat buni creştini până când…

Vezi articol original 1.042 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: