Atunci când se vorbește despre „Isus părăsit” nu ni se prezintă un concept abstract sau o realitate nouă. Cristos a fost mereu părăsit, respins, lăsat la urmă. S-a născut într-un staul, a fugit în Egipt, a fost respins de cei de la Nazaret, a fost părăsit de ucenici. Ba chiar la un moment dat îi întreabă și pe apostoli: „Nu cumva vreți să plecați și voi?”. Atunci Simon Petru îi răspunde: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu” (cf. In 6,60-69). Întrebarea este transformată astăzi în chemare: „Urmează-mă”! Este chemarea pe care Cristos părăsit ne-o adresează: „Vrei să vii după mine? Vrei să stai cu mine în această zi în care toți m-au părăsit? Vrei? Atunci, urmează-mă!”…
„Urmează-mă!” răsună și astăzi din partea lui Isus care, în timpurile noastre, pare uitat și refuzat. Atunci când se vorbește despre „Isus părăsit” nu ni se prezintă un concept abstract sau o realitate nouă. Cristos a fost mereu părăsit, respins, lăsat la urmă. S-a născut într-un staul, a fugit în Egipt, a fost respins de cei de la Nazaret, a fost părăsit de ucenici. Ba chiar la un moment dat îi întreabă și pe apostoli: „Nu cumva vreți să plecați și voi?”. Atunci Simon Petru îi răspunde: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu” (cf. In 6,60-69). Întrebarea este transformată astăzi în chemare: „Urmează-mă”! Este chemarea pe care Cristos părăsit ne-o adresează: „Vrei să vii după mine? Vrei să stai cu mine în această zi în care toți m-au părăsit? Vrei? Atunci, urmează-mă!”.
Cât…
Vezi articolul original 791 de cuvinte mai mult
