Iubirea (la distanță) și consolările ei

Distanta cer pamant dumnezeu om inimi iubire la distantaDistanța pe care viața a pus-o între noi și oamenii care ne iubesc și pe care îi iubim – o distanță măsurată uneori în (zeci sau sute de!) metri alteori în (sute sau mii de) kilometri și nopți nedormite! – nu ne împiedică să credem în forța iubirii și să-i simțim binefacerile. Oricât de departe am fi de cei mai buni prieteni și oricât de mult ne-ar distanța în continuare viața, iubirea ne ține uniți, apropiați, prieteni… mereu nerăbdători să ne facem binele, să ne revedem, să ne ajutăm.

Am văzut de multe ori cum prietenii buni, prietenii adevărați, nu au fost niciodată împiedicați de distanță când a fost vorba să se ajute, să se susțină, să-și dovedească iubirea. Tocmai în astfel de situații – când distanța este umplută, ba chiar anihilată de iubire! – înțelegem că iubirea nu poate fi rezumată la manifestările ei exterioare, la ceea ce se vede sau se aude sau se atinge sau se oferă/primește. Iubirea este ceea ce păstrăm și purtăm în inima noastră atunci când nu mai vedem nimic, atunci când se așterne noaptea sufletului, bezna distanței!

Și acest lucru se observă cel mai bine din iubirea ce ne-o poartă Dumnezeu: nu l-am văzut niciodată, ba chiar uneori simt că este așa departe și străin de ceea ce mi se întâmplă, și totuși mă cutremur simțind că nimeni nu are o iubire mai mare și mai puternică decât a sa! Nimeni! „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”, chiar și pentru cei care sunt departe (cf. In 15,13 ).

Câtă consolare primesc din această iubire la distanță! E dulce mângâierea ce-mi vine amintindu-mi că Dumnezeu a murit pentru mine, chiar dacă nu-l văd, nu-l simt, chiar dacă pare departe…

Oare câți din cei pe care nu i-am văzut niciodată ar fi dispuși să moară pentru mine?
Dar din cei pe care i-am văzut?

Dar eu?
Oare pentru ce om pe care nu l-am văzut niciodată aș fi dispus să mor?
Dar pentru cei pe care susțin sus și tare că-i iubesc și că mi-e dor de ei,
aș fi capabil să mor?

Nu cumva ne convine iubirea și prietenia doar atât timp cât nu ne cer sacrificii, cât nu ne dor? Apoi? Apoi fredonăm refrenul falselor prietenii și iubiri: „Ochii care nu se văd se uită”!

Iubirea adevărată presupune curajul de a-ți asuma distanța, tăcerea, durerea, necunoscutul… dăruirea vieții, ba chiar pierderea ei (cf. Mt 10,39).

Reclame

3 gânduri despre „Iubirea (la distanță) și consolările ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: