Păstorul cel bun

„Dacă greşesc vreau să greşesc din prea multă bunătate, decât din prea multă asprime”. Pentru mulţi dintre noi e doar un vis la care abia din când în când îndrăznim să sperăm…

Preotul… omul blând care vorbeşte doar despre iubirea lui Dumnezeu. Dar şi omul care ascultă. Preotul este omul care are timp pentru Dumnezeu şi pentru oameni sau, mai bine spus, care trebuie să-şi facă timp. Preotul este omul care se roagă, se spovedeşte, se împărtăşeşte. Este cel care nu uită cum se stă în genunchi înaintea Domnului sau cum e să te apleci la căpătâiul unui muribund. Preotul este cel care citeşte, învaţă, predică, zâmbeşte, se joacă cu cei mici, discută cu cei mari, îi alină pe cei bătrâni şi singuri. Preotul este un răsfăţat al Domnului, dar care nu trebuie să uite să-i răsfeţe cu belşugul harurilor şi darurilor sale pe cei din jurul său. Preotul este omul care suferă nu doar atunci când îl doare ceva, ci şi atunci când au alţii dureri, probleme, necazuri. Preotul este omul care se îngrijeşte de buna orânduire a vieţii celorlalţi, dar şi de propria viaţa ca să ajungă şi el la mântuire. Preotul e cel care în timp ce-i pregăteşte pe alţii pentru o moarte bună, se gândeşte şi la propria moarte. Ar fi multe de spus despre preot gândindu-mă la viaţa sfântului Francisc de Sales şi la viaţa altor sfinţi păstori. Însă pot spune că preotul este un om care atunci când Dumnezeu i-a ieşit în cale s-a îndrăgostit de el şi acum tot ce-şi doreşte este ca şi alţii să ajungă să-l cunoască pe Dumnezeul său şi să-l îndrăgească. Tot ce vrea este ca fiecare inimă să fie cuprinsă de speranţa, credinţa şi iubirea care sunt în el şi astfel toţi să ajungă la vederea lui Dumnezeu în slava Împărăţiei sale. Pentru aceasta misiunea sa, viaţa sa şi tot ceea ce trebuie să facă se rezumă la cuvântul psalmistului: „Voi vesti fraţilor mei iubirea Domnului”. Nimic altceva nu contează în afară de a vesti iubirea Domnului prin ceea ce este, prin ceea ce spune şi face.

Prea târziu te-am iubit...

Francisc de Sales Francisc de Sales

Mereu sunt uimit de uşurinţa cu care miile de cuvinte pălesc în faţa unui exemplu concret. Dacă este adevărat că „viaţa bate filmul” la fel de adevărat este că „viaţa bate cuvântul”, scris sau rostit. Când auzi un om că vorbeşte frumos despre adevărul în care el crede, te înflăcărezi, îţi place… şi cam atât. Însă când vezi un om care trăieşti dedicat în totalitate adevărului în care el crede, ba mai mult, când îl vezi murind pentru adevărul său, atunci înflăcărarea se transformă cu uşurinţă în îndrăgostire. Ţi-e greu să-ţi iei ochii, inima, gândul de la cel care este fidel până la moarte principiilor sale. Îţi vine să adormi cât mai des în speranţa că îl vei vedea măcar în vis. Apoi te trezeşti cuprins de dorinţa de a-l întâlni, de a-l vedea fie şi numai pentru o clipă. Fiecare clipire a ochilor îţi strecoară spre…

Vezi articolul original 2.223 de cuvinte mai mult

1 gând despre „Păstorul cel bun

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: