„Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!” (Mc 1,40).
Curăţă-mă de păcatul şi răutatea care mă ţin departe de tine;
eliberează-mă de egoismul şi indiferenţa care mă ţin departe de oameni;
purifică-mi mintea de gândurile rele care întunecă în mine chipul tău;
ia din mâinile mele orice faptă care poartă amprenta orgoliului;
vindecă picioarele mele de căile rătăcite ale păcatului;
curăţă buzele mele de pata minciunii;
înnoieşte-mi inima scoţând din ea invidia, răutatea şi orice rădăcină a viciilor şi a slăbiciunilor.
Întinde-ţi mâna, atinge-mă şi fă-mă un om nou, cu o inimă nouă, blândă şi smerită.
Eu ştiu sigur: dacă vrei, poţi să mă cureţi! Eşti Dumnezeu, Dumnezeul meu cel atotputernic, Dumnezeul meu cel mult iubitor de oameni.
„Vreau, curăţă-te!” (Mc 1,41)
Uneori simt cum mă îmbulzesc şi eu prin mulţime în speranţa de a ajunge cât mai aproape de Isus pentru ca să-mi audă strigătul. De fapt, el mă aude de oriunde, însă eu nu-l aud de oriunde, nu-l aud de la distanţă! Trebuie să mă apropii! Dacă mă strigă, dacă-mi răspunde şi eu nu aud şi atunci nu mă vindec?
De aceea lupt să mă apropii de el, îngenunchez şi-i strig: „Doamne, dacă vrei poţi să mă cureţi!” (Mc 1,40).
Curăţă-mă de păcatul şi răutatea care mă ţin departe de tine;
eliberează-mă de egoismul şi indiferenţa care mă ţin departe de oameni;
purifică-mi mintea de gândurile rele care întunecă în mine chipul tău;
ia din mâinile mele orice faptă care poartă amprenta orgoliului;
vindecă picioarele mele de căile rătăcite ale păcatului;
curăţă buzele mele de pata minciunii;
înnoieşte-mi inima scoţând din ea invidia, răutatea şi…
Vezi articolul original 744 de cuvinte mai mult
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu