Așa ne-a învățat să învingem atunci când suntem ispitiți

Ascultă, Dumnezeule, strigarea mea, ia aminte la rugăciunea mea (Ps 60,1). Cine este cel care vorbește? Se pare că este unul singur. Dar observă bine dacă este vorba cu adevărat de o singură persoană. De fapt, spune: De la marginile pământului, pe tine te chem; când inima îmi este cuprinsă de neliniște (Ps 60,2). Prin urmare, nu este vorba de un singur individ; și totuși, este unul singur, pentru că unul singur este Cristos, iar noi toți suntem mădularele sale. Cine este acest unic om care strigă de la marginile pământului? Cei care invocă de la marginile pământului sunt cei chemați la acea moștenire, despre care i s-a spus acelu­iași Fiu: Cere-mi și-ți voi da popoarele ca moștenire și margi­nile pământului în stăpânire (Ps 2,8).    Aceasta, așadar, este stăpânirea lui Cristos, aceasta este moștenirea lui Cristos, acesta este trupul lui Cristos, aceasta este unica Biserică a lui Cristos, aceasta este unitatea care suntem noi și strigă de la marginile pămân­tului. Și ce anume cere? Ceea ce am spus mai înainte: Ascultă, Dumnezeule, strigarea mea, ia aminte la rugă­ciunea mea; de la marginile pământului, pe tine te chem. Adică: „Ceea ce eu cer, cer de la marginile pămân­tului”, adică din toate părțile.

    Însă, de ce a invocat astfel? Pentru că inima îi era cuprinsă de neliniște. Cu aceasta vrea să arate că Domnul este prezent în toate popoarele și în oamenii din lumea întreagă nu în marea glorie, ci în marile ispite.

    De fapt, viața noastră în acest pelerinaj nu poate să fie lipsită de ispite, de vreme ce progresul nostru se realizează tocmai prin ispită, și nimeni nu se cunoaște pe sine dacă nu este ispitit, nici nu poate să fie înco­ronat dacă nu a învins, nici să învingă dacă nu a luptat, nici să lupte dacă nu are dușman și ispite. 

    Acesta, care invocă de la marginile pământului, este neliniștit, însă nu este părăsit. Deoarece el a voit să ne prefigureze pe noi, adică trupul său, în acel trup al său în care el a murit, a înviat și s-a înălțat la cer, pentru ca mădularele sale să spere că vor ajunge acolo unde a mers mai întâi capul.

    Așadar, ne-a transfigurat în el însuși atunci când a voit să fie ispitit de Satana. Tocmai am citit că Isus Cristos, Domnul nostru, s-a lăsat ispitit de diavol. Nimic mai mult decât Cristos ispitit de diavol! Însă în Cristos erai ispitit și tu, deoarece Cristos avea trupul de la tine, iar din el venea pentru tine mântuirea; din tine venea moartea pentru el, iar din el, pentru tine, viața; din tine, pentru el, umilirile, iar din el, pentru tine, onorurile; în definitiv, din tine, pentru el, ispita, iar din el, pentru tine, victoria.

    Dacă am fost ispitiți în el, tot în el îl învingem pe diavol. Îți oprești atenția asupra faptului că Cristos a fost ispitit, și nu-ți oprești atenția asupra faptului că el a învins? Recunoaște-te pe tine însuți ispitit în el, și, de asemenea, recunoaște-te învingător în el. Ar fi putut să-l evite pe diavol; însă, dacă nu ar fi fost ispitit, nu te-ar fi învățat să învingi atunci când ești ispitit.

(Din Comentariu asupra Psalmilor, de sfântul Augustin, episcop 

Ps 60, 2-3: CCL 39, 766: Am fost ispitiți în Cristos, și în el l-am biruit pe diavol)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: