„Dumnezeu se înţelege mai uşor cu copiii mici, pentru că cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele, că nici n-ai unde să stai”…
E târziu când citiți acest text? Vă rog eu, intrați pâș-pâș în camera odraslelor și sărutați-le mânuțele, acoperiți-i cu păturica, puneți-vă în genunchi, dați-i slavă lui Dumnezeu că sunt. În cameră. În viață. În viața voastră. În lumea lui Dumnezeu!
„Dumnezeu se înţelege mai uşor cu copiii mici, pentru că cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele, că nici n-ai unde să stai” – Așa scriam cu ani în urmă, într-un text despre cum îl percep copiii pe Dumnezeu. Copii – și noi toți am fost odată, alții încă mai sunt – au o relație aparte cu Dumnezeu. Ceva ce mulți dintre noi, maturii, am pierdut…
Indiferent de locul, de tradiţia şi de cultura în care trăieşte, unui copil nu i se poate refuza dreptul la zâmbet. Din păcate, aceasta este doar teoria – pentru că în practică, de multe ori nici dreptul la viață nu le este garantat.
…
Am citit cu toții în aceste zile de Alfie. Nu își mai găsesc rostul niște rânduri în plus, pe un blog anonim. De fapt nici nu am vrut să scriu…
Dar azi…
Vezi articolul original 745 de cuvinte mai mult
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un răspuns