Să-ți fie rușine!

 

frumusetea lumii si bunul simt

Am primit această veste tristă: „A mai murit cineva. A murit și nu-l bocește nimeni… A murit Bunul-Simț. Locuia peste tot și era tare bătrân. Acum a murit!” (L. Avramescu).

Am ajuns să trăim într-o lume în care bunul-simț a fost declarat mort. Iar noi, lipsiți de această prezență aducătoare de armonie și respect, trebuie să învățăm cum să supraviețuim și să trăim decent într-o lume lipsită de rușine.

Dacă se întâmplă să-ți pierzi credința și începi să te comporți ca unul lipsit de Dumnezeu, îți negi botezul, negi creștinul din tine, credința părinților tăi și a Bisericii. Dacă ajungi să îți calci credința în picioare, negi multe valori și realități, ba chiar oamenii și Persoanele divine. Cu toate acestea rămâi fiu al lui Dumnezeu pentru totdeauna, pentru că Tatăl nu-i reneagă niciodată pe fiii săi (cf. Papa Francisc, Cateheza, 9 mai 2018).

Însă nu tot așa este cu pierderea bunului-simț care aduce cu sine pierderea oricărei urme de omenie și de rușine. Lipsiți de bunul-simț nu ne mai interesează nimeni și nimic. Când pierdem bunul-simț devenim aroganți și autosuficienți, egoiști și oprtuniști până la ultimul grad de nesimțire și indiferență, ajungând să distrugem ceea ce e cel mai stabil și vizibil în noi și în cel de lângă noi: omul, umanitatea și umanismul.

Fără bun-simț te dezici ca specie umană. Te comporți ca animalele care nu au simțul rușinii. Te faci subspecie!

Bunul-simț este cel care ne ajută să ne respectăm, să căutăm mereu ceea ce este bun, frumos, adevărat, atât pentru binele nostru, cât și pentru aproapele. Bunul-simț te smulge din indiferență: accepți criticile și te corectezi. Bunul-simț te „împinge” să-l ridici pe cel căzut: nu calci peste cadavre, nu jignești, nu scuipi. Bunul-simț te ajută să fii spontan și recunoscător. Bunul-simț strălucește în seninătatea cu care spui: „Mulțumesc” și „Săru’mâna”. El este avântul spre pace și puterea de a spune: „Te iert”. Unde locuiește bunul-simț acolo este armonie.

Astăzi este un mare har să-ți fie rușine, să te rușinezi de tot ceea ce nu corespunde demnității de a fi om și creștin! Cine se rușinează și regretă momentele în care a acționat fără bun-simț sau împotriva bunului-simț, acela este pe drumul spre omul de caracter, spre a fi om cu bun-simț, spre a fi OM!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: