El a creat inimi care nu au umblat cu jumătăți de măsură – Ignațiu de Loyola!

Dumnezeu este exigent, foarte exigent: el nu ne cere mult din ceea ce avem, ci ne cere totul. Dumnezeu nu vrea jumătate din ceea ce avem, ci vrea totul. Domnului nu-i plac jumătățile de măsură, nu-i plac lucrurile în care rămân resturi, nu-i plac oamenii care merg spre țintă uitându-se mereu în urmă. Lui Dumnezeu nu-i plac persoanele care se tem să renunțe la „toate bunurile lor” și să câștige Împărăția cerurilor. Lui Dumnezeu nu-i place locul doi. De altfel, orice altă realitate, oricât de strălucitoare ar fi, oricât de puternică ar fi, oricât de mult ne-ar ademeni, nu va ocupa decât locul doi în comparație cu strălucirea, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.

Pentru aceasta, în iubirea sa nemărginită, el a creat inimi care nu au umblat cu jumătăți de măsură. Domnul și-a revărsat Duhul său asupra unor oameni care au trăit și au făcut „totul spre mai marea slavă a lui Dumnezeu”. Pe acești oameni trecerea timpului nu va reuși niciodată să-i facă absenți. Amintirea lor rămâne pentru totdeauna în mijlocul nostru. Cuvintele lor se aștern ca un balsam în sufletul nostru. Exemplul vieții lor ne dă curajul de a încerca și noi o viață mai bună, mai demnă, departe de orice compromis. Din faptele lor prindem curaj zi de zi pentru a ne ridica și a lupta pentru nemurire, pentru veșnicia pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi. Un astfel de om este cu siguranță și sfântul Ignațiu de Loyola.

Ce sentimente ne cuprind în fața unui astfel de om? Care sunt provocările pe care viața sa le aduce în trăirea noastră? Dacă am medita în fiecare zi la viețile sfinților am avea mai multă credință și mai puține dubii, am avea mai mult curaj și mai puțină frică, am câștiga lupta pe care suntem chemați să o purtăm în fiecare zi cu ispita, cu forțele întunecate. Sfinții ne vorbesc tocmai despre această realitate: ispita poate fi înfrântă, viața poate fi trăită cu sfințenie, omul poate face în toate voința lui Dumnezeu. Cum au reușit aceasta? Nu doar prin forța lor, ci colaborând cu harul lui Dumnezeu. De fapt, ei nu au făcut altceva decât să trăiască ceea ce au propus altora: „Muncește ca și când totul ar depinde de tine, roagă-te ca și cum totul ar depinde de Dumnezeu”. Și într-un mod cu totul special au căutat să-l iubească pe Dumnezeu “din toată inima, din tot sufletul și cu toată voința”.

Prea târziu te-am iubit...

inimaDumnezeu este exigent, foarte exigent: el nu ne cere mult din ceea ce avem, ci ne cere totul. Dumnezeu nu vrea jumătate din ceea ce avem, ci vrea totul. Domnului nu-i plac jumătățile de măsură, nu-i plac lucrurile în care rămân resturi, nu-i plac oamenii care merg spre țintă uitându-se mereu în urmă. Lui Dumnezeu nu-i plac persoanele care se tem să renunțe la „toate bunurile lor” și să câștige Împărăția cerurilor. Lui Dumnezeu nu-i place locul doi. De altfel, orice altă realitate, oricât de strălucitoare ar fi, oricât de puternică ar fi, oricât de mult ne-ar ademeni, nu va ocupa decât locul doi în comparație cu strălucirea, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.

Pentru aceasta, în iubirea sa nemărginită, el a creat inimi care nu au umblat cu jumătăți de măsură. Domnul și-a revărsat Duhul său asupra unor oameni care au trăit și au făcut „totul spre mai marea slavă…

Vezi articolul original 813 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: