Un film despre educație și sărăcie, despre religie și tradiții, despre cât de mult contează prezența unui om care vrea să ajute, care vrea să-și trăiască vocația de „dascăl”! Un film despre forța tămăduitoare a iubirii (vezi ultimele cuvinte rostite de Aziz)!

Câtă nevoie avem în comunitățile noastre de „Domnul Trandafir”, de omul carismatic, de persoane care să-și trăiască vocația eliberând omul de ignoranță, de sărăcie, de suferință.

Și mai ales ce bine că există oameni care ne-au ajutat să visăm și să muncim, să luptăm pentru visurile noastre. „Dascălii” noștri – cei din școli, din Biserică și din familie – merită toată recunoștința noastră! Fără iubirea și slujirea lor am trăi în ignoranță, lipsiți de visuri! Ba chiar mai rău: fără „dascăli” ne-am trăi viața hămălind pentru a construi visurile celor care profită de sărăcia, suferința și ignoranța semenilor lor!

Acest film ne amintește că un om dedicat vocației sale poate schimba viața unui om, ba chiar viața și soarta unei comunități!

Să fim noi înșine astfel de oameni!

---

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

---

AICI puteți citi mai multe detalii despre filmul: Mucize (Miracolul)