“Ceasuri în şir, Francisc stătea departe de privirile fra­ţilor. Se scufunda în rugăciune. Dar între rugăciunea de acum şi cea de la San Damiano ori de la Porţiuncula, din trecute vremi, se întindea o prăpastie. Răstignitul pe ca­re-l contemplase în extaz nu se mai însufleţea sub ochii lui. Lui Francisc nu-i rămânea în suflet decât un gol, un gol uriaş. Se întreba ce trebuie să facă.…

Un alt fragment din “Sagesse d’un pauvre”, Intelepciunea unui sarac, de Eloi Leclerc, ofm. Talmacire, editura Sapientia Iasi, 2008…

Iarna lui Francisc