Privește spre înălțimea crucii de pe Calvar 
și înțelege că Răstignitul nu este un străin, 
ci fratele tău, Cristos,
Domnul și Dumnezeul nostru.

„Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”, ne spune Cristos. Ce har pentru noi să putem fi frate și soră și mamă pentru Isus. Și toate acestea doar cu o condiție: să facem voința lui Dumnezeu. Pare simplu, dar care este această voință? Ce așteaptă Dumnezeu de la noi? Este același Cristos care ne spune: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău… și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Mt 22,37-39). Iar la ultima cină, adresându-se ucenicilor săi, Cristos lasă omenirii porunca cea nouă, calea pentru a împlini voința lui Dumnezeu: „Să vă iubiți unii pe alții. Așa cum eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți unii pe alții!” (In 13,34).

Este omul capabil să împlinească „porunca cea nouă”? Suntem noi capabili să-l iubim pe aproapele ca pe noi înșine?

---

6 iunie 2021 

† DUMINICA a 10-a de peste an
Sf. Norbert, ep.
Gen 3,9-15; Ps 129; 2Cor 4,13-5,1; Mc 3,20-35

LECTURA I
Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei.
Citire din cartea Genezei 3,9-15
După ce Adam a mâncat din pom, Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” ¹⁰ El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns”. ¹¹ Şi el a zis: „Cine ţi-a făcut cunoscut că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu
mănânci?” ¹² Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. ¹³ Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”. ¹⁴ Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele şi toate fiinţele câmpului; pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! ¹⁵ Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.5-6ab.7-8 (R.: 7b)
R.: La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.

¹ Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
² Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

³ Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
⁴ La tine însă este iertare,
şi ne temem de tine. R.

⁵ Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.
^6ab Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul
mai mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor. R.

⁷ Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
⁸ El îl va mântui pe Israel de toate fărădelegile sale. R.

LECTURA A II-A
Am crezut, de aceea am vorbit.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,13-5,1
Fraţilor, având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”, credem şi noi şi de aceea vorbim, ¹⁴ ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi. ¹⁵ De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se
harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu. ¹⁶ De aceea noi nu ne descurajăm, dimpotrivă, dacă omul nostru din afară se distruge, cel interior se înnoieşte din zi în zi, ¹⁷ căci suferinţa noastră scurtă şi uşoară ne aduce un belşug nemărginit al gloriei veşnice, ¹⁸
pentru că noi nu căutăm cele care se văd, dar cele care nu se văd, căci cele care se văd sunt temporare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice. ^5,1 Ştim că dacă locuinţa pământească, cortul nostru, se desface, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o locuinţă nefăcută de mână de om, veşnică, în ceruri.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 12,31b-32
(Aleluia) „Acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,20-35
În acel timp, Isus a venit în casă, şi mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine. ²¹ Când au auzit ai săi, au venit să-l ia, căci spuneau că şi-a ieşit din fire. ²² Iar cărturarii care coborâseră din Ierusalim spuneau: „Îl are pe Beelzebul!” şi: „Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe
diavoli”. ²³ Dar el, chemându-i, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? ²⁴Dacă o împărăţie este dezbinată în sine, împărăţia aceea nu poate dăinui, ²⁵ iar dacă o casă este dezbinată în sine, casa aceea nu va putea dăinui. ²⁶ Deci, dacă Satana se ridică împotriva lui
însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el. ²⁷ Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască lucrurile dacă, mai întâi, nu-l leagă pe cel puternic; atunci îi va jefui casa. ²⁸ Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: păcatele şi blasfemiile, oricâte blasfemii ar fi
zis, ²⁹ dar, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veşnic”. ³⁰ Pentru că spuneau: „Are un duh necurat!” ³¹ Au venit mama şi fraţii lui şi, stând afară, au trimis la el ca să-l cheme. ³² Mulţimea era aşezată în jurul lui şi i-au
spus: „Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară!” ³³ Iar el, răspunzând, le-a zis: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” ³⁴ Şi, rotindu-şi privirea peste cei aşezaţi în jurul lui, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei! ³⁵ Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”.

Cuvântul Domnului