Drept este Domnul când se mânie pe noi, așa cum „s-a mâniat pe Solomon”, atunci când ne abatem de la calea cea dreaptă pe care el ne-a arătat-o atât de luminoasă prin Cristos și atât de clară prin fiecare cuvânt al evangheliei. Însă mult iubitor de oameni și răbdător ni se descoperă atunci când și nouă ne spune asemenea lui Solomon: „Deși te-ai îndepărtat de mine, de dragul lui X sau Y nu mă voi lăsa învins de mânia pe care o simt împotriva ta. Te iert! Te mai îngădui!”. Astăzi trebuie să ne amintim și să ne întipărim bine în minte iertarea pe care am primit-o de la Domnul de dragul fraților noștri care s-au rugat pentru noi, care au rămas mereu fideli Domnului.

Am putea încerca să întocmim o listă a recunoștinței, să sărbătorim ziua recunoștinței. Oare de dragul cui am fost salvați? Care sunt persoanele care ne vin acum în minte? Sunt părinții, bunicii, frații? În primul rând, clar, suntem salvați de dragul lui Cristos și al sfinților. Dar și de dragul unora care trăiesc cu demnitate în preajma noastră. Avem atâția oameni care se roagă pentru noi, avem atât de mulți binefăcători spirituali care îi sunt plăcuți Domnului. Prin rugăciunile lor și pentru viața lor dreaptă noi am fost salvați: Domnul ne-a cruțat viața plină de păcate. Existența noastră, care în fiecare clipă pune la încercare răbdarea lui Dumnezeu, este un dar pentru care trebuie să mulțumim neîncetat Domnului și binefăcătorilor. Suntem vii pentru că în jurul nostru există oameni sfinți, care trăiesc în anonimat, neobservați. Ei sunt lecția noastră de sfințenie și de smerenie.

Dar astăzi nu trebuie să ne oprim doar la recunoștință și cuvinte de mulțumire. Trebuie să devenim noi înșine mijlocitori pentru alții, asemenea mamei din evanghelie. Ce lecție de perseverență și de iubire. Nu s-a descurajat, ci a găsit mereu un răspuns plin de înțelepciune: i-a dat dreptate lui Dumnezeu (ceea ce ar trebui să facem și noi mai des!) și, cu smerenie, i-a spus că dacă nu poate primi o pâine întreagă, măcar o firimitură să primească și ea. E plină de speranță și smerenie. Dragostea ei de mamă nu o lasă să se descurajeze și se avântă în luptă pentru fiica ei. Și reușește: Domnul a îndrăgit-o și a făcut minunea!

 Avem obligația să devenim și noi dragi în fața lui Dumnezeu și să intervenim cu rugăciuni insistente pentru frații noștri. Ferice de acel suflet care își poate auzi numele din gura Domnului: „De dragul tău, l-am salvat pe X sau pe Y”. Să înălțăm mereu rugăciuni de mijlocire. Să nu ne descurajăm în fața încercărilor care apar când vrem să ducem o viața dreaptă. Să fim convinși că „fericiți sunt cu adevărat doar cei care înfăptuiesc întotdeauna dreptatea”, doar cei care îi sunt credincioși în toate Domnului, doar cei care sunt asemenea lui David, și de dragul cărora Domnul ne rabdă și pe noi, păcătoșii.Să nu zădărnicim crucea lui Cristos prin faptele noastre, ci să trăim în așa fel încât să fim motiv de bucurie pentru cei din jur și pentru Domnul, să fim și noi persoane dragi Domnului.

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,24-30
În acel timp, Isus ridicându-se de acolo, a venit în ţinutul Tirului şi Sidonului şi a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu ştie; însă nu a putut să rămână ascuns, ²⁵ căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre el şi, venind îndată, a căzut la picioarele lui. ²⁶ Însă femeia era păgână, de origine siro-feniciană. Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei. ²⁷ El i-a spus: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” ²⁸ Dar ea i-a răspuns: „Doamne, chiar şi căţeii, sub masă, mănâncă din firimiturile copiilor”. ²⁹ El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieşit din fiica ta!” ³⁰ Şi, plecând acasă, a găsit fiica culcată în pat şi diavolul ieşise din ea.

Cuvântul Domnului