Când se întâlnesc,
ignoranța și lăcomia fac ravagii!!!

Există o modă a omului recent: nu mai vrem să fim ceea ce suntem. Preferăm să ne dăm drept altcineva, căutăm să ne comportăm altfel decât cere statutul nostru, încercăm să nu putem fi identificați de cei din breasla noastră. Astfel se face că întâlnim oameni de afaceri care sunt (sau vor să fie!) politicieni, sportivi care devin consilieri economici, medici care tind să devină lideri spirituali, persoane consacrate care devin experte în domenii atât de diferite de credința în Cristos etc. Mulți vor și încearcă altceva. Iar acest lucru nu este ceva rău în sine, însă devine un mare rău atunci când oamenii nu se pricep și totuși se ambiționează să facă acel ceva despre care nu au învățat nimic și pentru care nu sunt pregătiți. Iar culmea răului în această privință e atinsă atunci când nepriceperea se conjugă cu dorința de nestăpânit de a-și îmbunătăți situația materială. Ignoranța și avariția fac ravagii când merg împreună. Și lucrul acesta se vede în multe domenii, în lumea întreagă, inclusiv (nu neapărat mai ales) în scumpa noastră țară.

Ceea ce se uită în această fugă de propria identitate și de propria misiune este adevărul din cuvântul lui Cristos: „orice pom se cunoaște după fructele proprii: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini” (Lc 6,44). Putem să ne prezentăm cum vrem și să fim sau nu fideli misiunii, însă roadele vor da mărturie despre noi sau împotriva noastră.

Din păcate, confuzia generată de această modă duce la o stare de neîncredere: nu mai știm cine este cu adevărat ceea ce spune. Nu mai știi cine se pricepe cu adevărat la ceea ce face. Politicienii sau sportivii, liderii spirituali sau consilierii economici, medicii sau profesorii, nu ne mai conving. Dacă avem de ales, preferăm să încercăm să ne descurcăm singuri. În același timp nu ratăm nicio ocazie pentru a-i judeca, pentru a pune în evidență „paiul din ochiul fratelui nostru”. Nu avem liniște până nu facem să răsune: „Eu m-aș fi descurcat mai bine dacă aș fi fost în locul lui”. De atâtea ori, prin tentativele noastre de a fi „altcineva” sau „cineva”, am rătăcit. Am uitat de lucrarea pe care Domnul ne-a încredințat-o, am muncit în zadar.

Astăzi Domnul ne invită să ne luăm în serios misiunea încredințată: să încetăm să fim altcineva sau altceva. Pentru noi răsună astăzi cuvântul Domnului prin apostolul Paul: „fiți tari, neclintiți; prisosind totdeauna în lucrarea Domnului, știind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul!” (1Cor 15,58). De asemenea, pentru cei care trăim doar ca să scoatem paiul din ochiul celorlalți uitând de propria bârnă, chemarea Domnului înseamnă schimbarea vieții și eliminarea judecăților și a prejudecăților. 

Dacă ne dorim cu adevărat să trăim împlinind cuvântul Domnului și vocația încredințată spre folosul fraților noștri, atunci să conștientizăm cu smerenie propria fragilitate, propriile limite: suntem prea slabi pentru a-i judeca pe alții și prea mici pentru a ne pricepe la toate.

---

---

---

Domnul să ne țină uniți în rugăciune pentru pace!!!

---

---

---

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,39-45
În acel timp, Isus le-a spus şi o parabolă: „Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? ⁴⁰ Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său. ⁴¹ De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? ⁴² Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău! ⁴³ Căci nu este niciun pom bun care să facă fructe rele şi, iarăşi, niciun pom rău care să facă fructe bune, ⁴⁴ pentru că orice pom se cunoaşte după fructele proprii: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. ⁴⁵ Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii”.

Cuvântul Domnului