Domnul ne cunoaște:
știe ce avem nevoie.
Ba mai mult,
găsește soluții (miraculoase).
Însă noi ne cunoaștem?
Cât investim pentru a ne descoperi,
ajuta,
depăși?
Să învățăm de la Dumnezeu
pasiunea pentru om.

(cf. Mc 8,1-10)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,1-10
În zilele acelea, adunându-se din nou o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Isus i-a chemat pe discipoli şi le-a spus: ² „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. ³ Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leşina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. ⁴Discipolii lui i-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine, aici în pustiu?” ⁵El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” I-au spus: „Şapte”. ⁶ Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. ⁷ Şi mai aveau câţiva peştişori. Binecuvântându-i, a spus ca şi pe aceştia să-i pună înainte. ⁸ Au mâncat, s-au săturat şi au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăţi şapte coşuri. ⁹ Erau cam patru mii. El le-a dat drumul ¹⁰ şi îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă, a venit în părţile Dalmanutei.

Cuvântul Domnului