Prea târziu te-am iubit…

Ştim că există o triplă venire a Domnului. A treia este între celelalte două. Acestea două sunt vizibile, cealaltă nu. La prima sa venire, el a fost văzut pe pământ şi a vorbit cu oamenii, când, aşa cum el însuşi dă măr­turie, l-au văzut şi l-au urât. La ultima sa venire, orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu (Lc 3,6) şi vor privi la cel pe care l–au străpuns (In 19,37). Venirea intermediară este ascunsă: numai cei aleşi îl văd în ei înşişi şi sufletul lor este mântuit. Astfel, el a venit mai întâi în trup şi în slăbiciune; apoi, între cele două, în duh şi în putere; la sfârşit, va veni în glorie şi în maiestate.
Această venire intermediară este, de fapt, o cale prin care se trece de la prima la ultima: la prima, Cristos a fost răscumpărarea noastră; la ultima, va apărea ca viaţa noastră; şi, între cele două, este odihna şi mângâierea noastră.

Dar ca să nu creadă cineva că ceea ce spunem despre această venire intermediară este o invenţie din partea noastră, ascultaţi ce spune el însuşi: Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el (In 14,23). În alt loc, am citit: Cine se teme de Dumnezeu va face binele (Sir 15,1). Însă, observ că, aici, Isus exprimă ceva mai mult spunând de­spre cel care îl iubeşte: Va ţine cuvântul meu. Unde trebuie ţinut? În inima sa, fără îndoială, aşa cum spune profetul: Păstrez în inimă cuvintele tale, ca să nu păcătuiesc împotriva ta (Ps 118[119],11).

Iată cum trebuie să ţii cuvântul lui Dumnezeu, căci fericiţi cei care îl ţin. Să-l faci să intre în ceea ce se poate numi adâncul sufletului tău; să pătrundă în senti­mentele şi în comportamentul tău. Hrăneşte-te cu ceea ce este bun şi sufletul tău va avea de ce să se bucure! Nu uita să-ţi mănânci pâinea, ca nu cumva inima ta să se usu­ce; satură-ţi sufletul cu o hrană bună şi gustoasă.

Dacă astfel vei ţine cuvântul lui Dumnezeu, fără îndoială că şi el te va ţine pe tine. Fiul va veni la tine împreună cu Tatăl; va veni Profetul cel mare, care va reînnoi Ierusalimul; el este cel care va face noi toate lucrurile. Iată ce va face venirea sa: atunci, aşa cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul celui ceresc (1Cor 15,49). Aşa cum vechiul Adam s-a răspândit în omul întreg şi l-a ocupat în întregime, la fel trebuie să-l ocupe acum Cristos, el care l-a creat pe om în totalitatea sa, care l-a răscumpărat în totalitatea sa şi care îl va glorifica în totalitatea sa.

Din Predicile sfântului Bernard, abate
Predica 5 despre Advent, 1-3
Opera omnia, ed. cisterc. 4 [1966], 188-190:
Cuvântul lui Dumnezeu va veni la noi.